Un nou tip de senzor va permite maşinilor cu funcţie de condus autonom să „vadă” prin ceaţă densă, sau chiar zăpadă

Apărută mai mult ca un moft pe noile modele de vehicule electrice, funcţia pentru condus autonom devine tot mai folositoare pentru şoferi, iar tehnologiile dezvoltate pentru aceasta sunt reinterpretate ca sisteme de siguranţă activă, capabile să intervină în situaţii periculoase.

Sisteme precum cel pentru păstrarea benzii de rulare şi asistenţă la frânarea de urgenţă ar putea fi îmbunătăţite cu capabilităţi avansate de asistenţă pe vreme rea, alertând cu privire la obstacole pe calea de rulare şi ajutând şoferii să rămână pe drum în condiţii dificile de vizibilitate. În plus, semnele de circulaţie mascate de ceaţă sau zăpadă ar putea fi recunoscute şi afişate pe bordul autoturismului înainte ca acestea să fie văzute de şofer.

Dezvoltat de experţi ai institutului MIT, un nou sistem de orientare pentru vehicule autonome complementează tehnologia LIDAR tradiţională cu un sistem radar bazat pe unde radio de înaltă frecvenţă (VHF). Denumit GPR (ground-penetrating radar), detectorul este folosit în mod normal în inginerie, pentru detectarea ţevilor, pietre, rădăcini şi alte obstacole ascunse sub nivelul solului, însă în adaptarea pentru vehicule autonome tehnologia permite maşinii să vadă prin stratul de gheaţă şi zăpadă marcajele de pe carosabil, cât şi posibile gropi sau alte obstacole care impun reducerea viteze sau manevre de ocolire. Totodată, ceaţa sau viscolul sunt complet transparente pentru undele radio folosite, o maşină echipată cu această tehnologie putând teoretic naviga şi în condiţii de vizibilitate zero.

Potrivit echipei de cercetători marja de eroare medie a sistemului de navigaţie este de aproximativ un centimetru în condiţii de zăpadă, comparativ cu vremea senină. Sistemul GPR este mai puţin eficient în condiţii de ploaie, apa acumulată pe carosabil reducând acurateţea măsurătorilor la aproximativ 15 cm.

Testat timp de şase luni pe drumuri lăturalnice din Statele Unite, sistemul a funcţionat fără a fi necesare corecţii din partea şoferului rămas în maşină cu rol de observator. Totuşi autorii testului apreciază că sistemul nu ar funcţiona şi fără ajutorul senzorilor LIDAR şi camere video, radarul GPR neputând diferenţia la fel de bine şi obstacolele aflate deasupra nivelului solului. În plus, măsurătorile GPR sunt dificil de interpretat pe porţiunile de drum cu mai multe benzi de circulaţie şi intersecţii.

Mai bine miniaturizaţi pentru a încăpea în vehicule obişnuite, senzorii GPR pot ajuta computerul de bord să detecteze mai bine condiţiile de vreme potrivnice, complementând totodată informaţiile obţinute cu ajutorul sistemelor deja consacrate. Un alt avantaj pentru senzorii GPR este faptul că hărţile subterane ale carosabilului se modifică mai puţin decât porţiunea vizibilă la suprafaţă, uşor alterată în urma unei reasfaltări sau reaplicare diferită a marcajelor de circulaţie.

Adaptat pentru uz comercial de o companie numită WaveSense, sistemul creat de cercetătorii MIT ar putea intra în echiparea vehiculelor obişnuite în următorii ani.