Uniunea Europeană va finanța cu 45 miliarde de euro producția locală de semiconductoare

Luând exemplul SUA, Uniunea Europeană va subvenționa masiv companiile interesate să dezvolte fabrici de semiconductoare pe teritoriul UE, cu scopul reducerii dependenței de furnizori externi.

Apărută în urma măsurilor de pandemie COVID, criza globală de semiconductoare a arătat marilor jucători din industria auto (și nu numai) că microprocesoarele ultra-sofisticate, cum sunt chipseturile pentru smartphone, reprezintă doar o mică parte din lunga listă de semiconductoare esențiale pentru obținerea unui produs funcțional. Așa se face că autoturisme cu preț ajungând la zeci de mii de euro fiecare au fost blocate pe linia de asamblare de lipsa unor microprocesoare care ar fi costat câteva zeci de cenți, în „vremurile bune”. În prezent, situația se repetă în Rusia, producătorii locali de autoturisme (ex. Lada) recurgând la măsuri extreme, precum livrarea autoturismelor fără dotări esențiale precum sistemul ABS, Airbag-uri sau computer de bord.

Deși costisitoare, îndepărtarea de la strategia de globalizare prin externalizarea furnizorilor de semiconductoare în orice regiune a lumii care oferă tarife mai atractive s-ar putea dovedi câștigătoare pe termen lung. Spre exemplu, ambițiile războinice ale Chinei față de Taiwan ar putea lăsa restul lumii fără cea mai importantă sursă de microprocesoare high-tech, producătorul TSMC fiind deja într-o cursă contra cronometru pentru ridicarea de noi fabrici care să deservească principalii clienți. Însă motivația este mai degrabă la beneficiari, costurile fiind prohibitive chiar și pentru un gigant de talia TSMC, iar eventuala recuperare a investiției va dura mulți ani.

Planul agreat de toate cele 27 state UE va primi votul final pe 1 decembrie. Dacă reușește, inițiativa ar putea crește cota de piață a producătorilor europeni de semiconductoare de la 8%, cât este în prezent, până la 20% în preajma anului 2030. Interesant este că rolul Europei ca și furnizor global de semiconductoare era chiar mai mare în trecut, atingând 24% în preajma anului 2000. Însă tarifele mult mai atractive oferite de furnizorii din regiunea Asiei au scos treptat din afaceri majoritatea fabricanților locali, fără ca nimeni să sesizeze pericolul pe care această dependență l-ar putea ridica mai târziu.