DSLR-uri pentru amatori: Nikon D40 şi Olympus E-410

O altă cameră foto recomandată celor care vor să treacă de la compacte la DSLR-uri este Olympus E-410. Calitatea foarte bună a imaginilor, funcţia Live-View, filtrul de curăţare al senzorului Super-Sonic Wave Filter, meniul bine structurat şi dimensiunile reduse sunt doar câteva dintre atuurile ce merită luate în considerare.

Olympus E-410 a primit calificativul “Highly Recommended” pe mai toate site-urile de review-uri dedicate camerelor foto. Ca utilizator al acestui aparat, mă declar extrem de mulţumit de ceea ce oferă la un preţ zic eu imbatabil. Oferta promoţională de 1500 RON cu două obiective foarte bune incluse în kit (Olympus Zuiko Digital 14-42 mm şi 40-150 mm) a fost cea care m-a determinat să achiziţionez această cameră. Dacă stai să faci calcule separat, preţul unei astfel de combinaţii ar ajunge la aproximativ 3500 RON.

Particularitatea camerelor DSLR Olympus este senzorul de tip four-thirds (4:3 formatul imaginii), spre deosebire de majoritatea producătorilor care au adoptat formatul 3:2. De aici decurg o serie de avantaje şi dezavantaje.

Avantaje

Dimensiuni compacte atât pentru obiective cât şi pentru corpul camerelor ce adoptă acest standard, luminozitate bună în colţurile imaginii, acoperirea unei plaje focale mari. Spre exemplu, un obiectiv four thirds de 14-42 mm acoperă o plajă focală de 28-84 mm (echivalentul distanţei focale pe un senzor full-frame de 35 mm). Şi mai interesant este că utilizând un adaptor special se pot utiliza obiective de la Canon, Nikon, Pentax şi alţi producători. Partea proastă este că, în cazul utilizării acestora, focusul trebuie făcut manual.

Dezavantaje

Senzorul 4/3 are o dimensiune mai mică decât cel 3/2, iar de aici rezultă un zgomot mai pronunţat al imaginii la valori ISO mari (peste ISO 400). Olympus E-410 beneficiază de un filtru de reducere al zgomotului care va compromite însă din detaliile imaginii.

În practică

Olympus E-410 are un senzor de 10 MP rezoluţie şi un sistem de autofocus în trei puncte. Principalul competitor (Canon EOS 400D are 9 puncte de focus). Pentru un începător, cele trei puncte de focus sunt suficiente. Plus că sistemul de auto-focus este rapid şi precis. Ca necunoscător, vei fi speriat iniţial de numărul mare de opţiuni specifice camerelor DSLR şi vei fi tentat să te limitezi la modul Auto, acolo unde toate setările sunt calculate de către aparat. Imaginile realizate în modul auto nu se pot compara nicicum cu o fotografie făcută într-un mod ce combină setările auto cu cele manuale (Aperture Priority, Shutter Priority) sau cu cele realizate manual, dar cu setările alese corect.

Cel mai uşor şi recomandat este să te obişnuieşti cu modul A (Aperture Priority – prioritate de diafragmă). În funcţie de condiţiile de iluminare, trebuie să deschizi sau să închizi mai mult diafragma. Deschiderea diafragmei se face prin reducerea valorii F, iar închiderea prin creşterea F-ului. De menţionat că nu poţi reduce valoarea F sub limita impusă de obiectiv. În cazul meu, sub F3.5 pentru obiectivul de 14-42 mm şi sub F4.0 dacă folosesc obiectivul de 40-150 mm. Pozele în condiţii de iluminare optime se realizează la un F8 aproximativ.

Şi modul Shutter Priority (timpul de expunere este prioritar) este simplu de înţeles. Dacă pozezi un subiect în mişcare şi vrei să-i surprinzi clar, timpul de expunere trebuie să fie cât mai mic, măcar 1/100 secunde. Dacă afară este însorit, profită cât mai mult de acest lucru şi creşte timpul de expunere pe cât de mult posibil. Îţi vei da seama că timpul ales este prea mic atunci când imaginile vor ieşi din ce în ce mai întunecate.

În modul manual este mai complicat pentru că ai de reglat atât apertura cât şi timpul de expunere. În funcţie de acestea, aparatul va determina valoarea expunerii (EV). Cum spuneam, întâi obişnuieşte-te cu cele două moduri prezentate mai sus, abia apoi încearcă să treci la controlul total.

E-410 îţi pune la dispoziţie şi alte moduri, inclusiv macro. Fotografiile macro sunt cu adevărat frumoase dacă ai şi un obiectiv pe măsură, spre exemplu unul cu focală fixă de 50 mm şi foarte luminos (F 2.0). Poţi însă realiza fotografii interesante şi cu cele din kit.

Obiectivele din pachet

Olympus este recunoscută pentru obiectivele de calitate, iar punctajul acordat de revista Photo Magazine vine să sprijine acest lucru. Cele două obiective incluse în pachet se situează peste medie, fiind unele dintre cele mai performante din gama entry-level (de bază). Cu acest kit, se acoperă o plajă focală de 28-300 mm, ceea ce este arhisuficient pentru un începător care vrea să exploateze la maximum facilităţile unui aparat DSLR. Zuiko 14-42 mm asigură cadre largi la o calitate superioară, mulţumită filtrului ED (Extra-low Dispersion) şi a aperturii circulare a diafragmei. De aceleaşi facilităţi beneficiază şi teleobiectivul 40-150 mm (echivalent 80-300 mm). Acesta este ideal pentru fotografierea subiecţilor aflaţi în depărtare. Distanţa minimă de focalizare este de 0,9 metri.

Ce nu îmi place la Olympus E-410

Desigur, acest aparat are şi puncte slabe. Obiectivele nu sunt atât de numeroase ca la Canon şi Nikon, plus că sunt şi scumpe. Cel mai deranjant este că nici aparatul şi nici obiectivele (inclusiv cele Sigma pentru Olympus) nu au stabilizator de imagine. Cineva spunea însă că cel mai bun stabilizator este trepiedul, deşi nu cel mai practic. În orice caz, dacă optezi pentru un Olympus E-410 ia în calcul ca următoare achiziţie un trepied, mai ales dacă îţi place foarte mult să fotografiezi subiecţi la distanţă cu teleobiectivul. Una peste alta, aparatul se comportă excelent, este uşor de transportat şi are un preţ foarte atrăgător. Îl recomand oricui vrea să treacă la DSLR-uri fără să investească mulţi bani. Verdictul? Imaginea spune totul.