Fotografia digitală şi “filmul” din spatele ei

Primele, cele mai des întâlnite şi accesibile ca preţ, sunt cele cu senzor CCD mic. Acestea acoperă o gamă largă de utilizatori de la cei începători până la cei semiprofesionişti, unele oferind multiple opţiuni de configurare cum ar fi: modificarea sensibilităţii ISO, a timpului de expunere, a deschiderii diafragmei, balansului la alb etc. Altele se rezumă a fi adresate utilizatorilor nepretenţioşi care doresc o aparat simplu fără a fi nevoiţi să facă diferite setări, aceste opţiuni fiind lăsate în slujba camerei.

Însă, dacă se doreşte obţinerea unor imagini de calitate superioară, de nivel profesionist, trebuie optat pentru o cameră DSLR dotată cu senzor CMOS sau CCD de dimensiuni mari, cât mai apropiate de pelicula de 35mm. Costurile lor însă depăseşc cu uşurinţă 2000 de lei, inaccesibile astfel multora.

Un fapt firesc al dezvoltării echipamentelor digitale îl constituie şi trecerea de la formatul analogic al fotografiei la cel digital, întocmai ca şi schimbarea casetelor magnetice VHS cu filmele în format DVD. Principala diferenţă între cele două categorii de aparate FOTO este dată de înlocuirea peliculei de film de 35mm cu un senzor ce converteşte semnalul luminos în semnal electric. Există mai multe categorii şi dimensiuni de senzori pe care le vom atinge în articolul care urmează.

Fotografia digitală este practic o imagine realizată dintr-o matrice de puncte orizontale şi verticale, asemănătoare rezoluţiei unui monitor. Cu toţii am auzit de megapixel, acea caracteristică a unui aparat foto digital care, din păcate, unii utilizatori o consideră cea mai importantă. Un milion de pixeli (puncte) reprezintă un megapixel şi îi este atribuită o rezoluţie. De exemplu: 3 MP (megapixeli) corespund rezoluţiei 2048 x 1536 pixeli şi din aceasta se poate obţine o poză pe hărtie asemănătoare cu cea 10 x 15 cm. În ceea ce priveşte dimensiunea imaginii aici intervine o mică anomalie. Filmul în format 35 mm are aspectul 3:2 în timp ce pozele obţinute cu senzorii CCD (cei din camerele foto „obişnuite”) păstrează aspectul general al monitoarelor 4:3.