Camerele foto sunt la îndemâna oricui. Cele compacte pot fi
cumpărate cu 300-400 de lei, iar aproape toate telefoanele mobile
noi dispun de o cameră cu senzor de 2 MP sau mai mare. În
aceste condiţii, oricine poate să facă poze oriunde, rapid şi
simplu. Cu toţii ştim că există însă locaţii unde fotografiatul
este interzis. E de bun simţ să nu faci poze lângă o
unitate militară sau un obiectiv de interes militar, unde găseşti
de obicei un semn corespunzător. Ce te faci însă cu locurile care
nu sunt marcate în acest sens? Probabil că mulţi dintre cititori
ştiu faptul că metroul este un obiectiv de interes naţional, iar
fotografiatul este interzis. Din păcate, semnele specifice nu sunt
vizibile decât în foarte puţine staţii.
Fotografiile – atingeri asupra vieţii
private
Pentru toţi cei care se plimbă pe stradă cu un aparat de
fotografiat în speranţa că vor putea imortaliza un cadru aparte,
următoarele informaţii ar putea fi interesante. Conform
articolului 80 din noul cod civil, este considerată atingere adusă
vieţii private „difuzarea de imagini care prezintă interioare sau
aspecte exterioare ale locuinţei private, fără acordul celui care o
ocupă în mod legal”. Vă plac casele cu arhitectură aparte?
Nu uitaţi să cereţi permisiunea proprietarilor înainte de-ale
fotografia. Probabil că aveţi un blog sau un cont pe Flikr şi
pozele realizate se îndreaptă în acea direcţie.
Mai mult, există o prevedere în articolul 225 din noul cod penal
în care vă puteţi încadra foarte uşor. „Atingerea adusă
vieţii private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau
înregistrarea de imagini cu o persoană aflată într-o locuinţă,
încăpere, dependinţă ori loc împrejmuit ţinând de acestea, se
pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu
amendă”. Aţi fotografiat un bloc şi erau persoane care
stăteau pe balcon? Nu vă aflaţi într-o situaţie bună dacă publicaţi
imaginile. Acelaşi lucru este valabil şi cu o casă în curtea căreia
se aflau proprietarii.
Spre surprinderea noastră, sau nu, a fost eliminat articolul
care te scotea nevinovat dacă te aflai întâmplător în acel loc şi
surprindeai o infracţiune. De asemenea, chiar dacă imaginile tale
surprind fapte care pun în pericol un interes public tot te faci
vinovat de violarea vieţii private. În concluzie, ce mai ai voie să
fotografiezi? Puteţi să răspundeţi şi voi la această întrebare. Mai
multe în această privinţă puteţi citi
aici.
Fotografia – o dovadă nedorită de poliţiştii americani
şi nu numai
În Statele Unite a început să apară o tendinţă ingrijorătoare.
Să presupunem că eşti pe stradă şi observi un poliţist care
abuzează de statutul său împotriva ta şi a altor persoane. În
principiu, pentru a-l fotografia trebuie să ai acceptul său. În
trei state este ilegală fotografierea sau filmarea poliţiştilor,
indiferent dacă persoana care le obţine este sau nu implicată în
incident. Materialele nu pot fi folosite ca probe în cazul unui
proces deoarece au fost obţinute prin încălcarea legii. În
Franţa lucurile stau şi mai rău. Nu ai voie să fotografiezi
poliţişti sau maşinile lor, chiar dacă nu fac obiectul fotografiei
şi chiar dacă apar parţial în imagine.
Poate că unii dintre cititori îşi mai aduc aminte de cazul
echipajului de poliţie din Târgovişte filmat în timp ce era parcat
în staţia de autobuz. Cei doi poliţişti l-au reţinut pe tânărul
care-i filma şi l-au dus la secţie pe motiv că i-ar fi
obstrucţionat în timpul misiunii.
În final, poliţistul a fost sanctionat cu mustrare scrisă şi
tânărul a scăpat de urmărire penală pentru sfidarea organelor
judiciare. Nu ştiu câţi vor fi la fel de norocoşi ca el.
Avem nevoie de poliţie pentru protecţia noastră şi a bunurilor
noastre, însă cine ne protejează împotriva unui poliţist care a
avut o zi proastă sau care pur şi simplu se crede egal decât
ceilalţi pentru că poartă o insignă şi o armă? Dacă nu avem voie să
filmăm nici măcar incidentul în care suntem implicaţi, atunci pe
cine ar trebui să ne bazăm într-o ţară în care nu-ţi pasă de cel de
lângă tine? Nu am ajuns să avem legi atât de drastice ca în Franţa
sau Statele Unite, dar suntem departe?
Fotografiez, cu respect
Spaţiul public a început să se restrângă din ce în ce mai mult.
Chiar şi cu legile sale nescrise, anume că odată ieşit pe stradă
poţi fi fotografiat sau filmat întâmplător, mulţi se cred lezaţi.
Nu vorbim aici de paparazzi sau detectivi, ci de fotografii de
rând. Nu de puţin ori am făcut poze cu camere foto venite la test
şi am primit priviri aspre de la agenţii de securitate care păzeau
intrarea clădirii. Nu era vorba de un minister sau o instituţie a
statului, ci de firme private. Şi nu doream altceva decât să scot
în evidenţă facilităţi şi dotări ale aparatului. Nu întotdeauna ai
la dispoziţie copaci şi iarbă pentru a scoate în evidenţă funcţia
HDR a unei camere foto.
Fotografiatul în parcuri devine poate şi mai periculos deoarece
copiii pot intra foarte uşor în cadru. Complicaţiile care pot
apărea, în cazuri destul de rare totuşi, nu sunt de trecut cu
vederea. Acordul părinţilor sau însoţitorilor poate fi obţinut,
însă câţi fac asta?
În ajutorul celor care au ca hobby fotografia, care fac poze cu
adevărat inocente, vin cu următorul sfat. Să presupunem că aţi
realizat o poză, aţi fost surprins şi sunteţi obligat să ştergeţi
imaginile. Făceţi-o fără prea multe reţineri, într-un mod vizibil.
Puteţi chiar să formataţi cardul cu ajutorul aparatului. Dacă nu vă
este confiscat aparatul sau cardul, acele imagini pot fi
recuperate. O anumită zonă din memoria flash nu este scrisă de două
ori până când toate celelalte zone nu au fost scrise măcar o dată.
Plecând de la această premiză, dacă nu veţi mai scrie nimic pe
cardul cu pricina până ajungeţi acasă veţi putea folosi
un program de recuperare a datelor pentru a salva imaginile
şterse.
În final, vă invităm să vă exprimaţi părerile în legătură cu
drepturile şi mai ales limitările pe care le au fotografii amatori
în România în căsuţa de comentarii de mai jos. Experienţele
voastre, similare cu cele prezentate mai sus, vor fi de asemenea
apreciate.