Nu ştim dacă Nikon a avut în plan vreodată lansarea unei camere compacte cu zoom optic 18x, dar se pare că echipa de la marketing nu a putut sta nepăsătoare faţă de năstruşniciile competiţiei. Olympus a fost primul care a lansat cursa zoom-ului extrem cu al lor SP-550 UZ, probabil pentru că simţeau nevoia să suplinească o lipsă la un alt capitol. În horă au intrat pe rând Panasonic şi Fujifilm, iar Sony s-a apropiat cu al lor 15x. După ce la începutul anului Olympus a mai făcut un pas pentru a se impune în segmentul inventat de ei prin noul SP-570 UZ cu zoom optic 20x, Nikon s-a decis că a sosit momentul să puncteze şi el prin P80.
Nebunia ultra-zoom
Adevărul este că zoom-ul optic mare prinde la public. Foarte mulţi vor pur şi simplu să poată fotografia subiectul de la distanţă şi ignoră sau nu se gândesc deloc la implicaţiile pe care le are un obiectiv cu plajă focală mare asupra calităţii imaginii. Să fie doar o coincidenţă faptul că producătorul nipon Canon, care încearcă să îşi păstreze o poziţie de lider la capitolul calitate a imaginii, s-a limitat doar la 12x pentru al lor S5 IS?
Fotografii profesionişti cunosc faptul că un obiectiv are un singur punct focal (de exemplu, 3,5x pentru un obiectiv cu zoom optic 10x) la care imaginea nu este deformată ca şi perspectivă, iar aberaţiile cromatice sunt minime sau aproape inexistente. Acestea fiind spuse, un obiectiv cu ultra-zoom reprezintă un compromis pentru fidelitatea imaginii reproduse. De asemenea, cei care achiziţionează un aparat similar cu cel prezentat aici trebuie să se asigure că este dotat cu un sistem de stabilizare optică eficient. Altfel, singura soluţie pentru obţinerea unor imagini clare la zoom maxim este utilizarea unui trepied şi fotografierea unui subiect static.