Nikon P90 cu zoom optic 24x – când distanţele nu mai sunt o problemă

Privind la specificaţiile senzorului optic CCD cu care este dotat Nikon P90, lucrurile nu sunt deloc promiţătoare. Pe o suprafaţă de numai 0,28 cm² au fost înghesuiţi 12.1 MP. Aceasta este echivalent cu o densitate de 43 MP/cm², una dintre cele mai mari întâlnite la ora actuală la camerele foto compacte. Am sperat că procesorul de imagine aferent va reuşi să transforme imaginile capturate astfel încât ele să nu semene cu cele obţinute cu un telefon mobil. Rezultatele nu au fost chiar atât de slabe, dar nici pe departe mulţumitoare.

Zgomotul de imagine, problema principală a senzorilor mici este prezent uneori în varietatea sa cromatică chiar şi la valorile ISO de bază, 64 şi 100. Doar atunci când iluminarea este foarte puternică el este estompat de procesorul de imagine, însă nu fără unele artefacte. La ISO 200 detaliul începe să fie afectat, iar la ISO 400 artefactele se constituie în pixeli decoloraţi. Cum era de aşteptat, valoarea ISO 800 dă imaginii un aspect de pastel, iar la ISO 1600 apar „purici” pe fotografie. Ultimele două valori ISO, 3200 şi 6400, pot fi folosite doar la rezoluţia de 3 MP şi doar în situaţii speciale, calitatea imaginii fiind foarte scăzută. Testul ISO de mai sus a fost realizat cu funcţia NR (Noise Reduction) activată.

Aberaţiile cromatice apar în mod special la folosirea zoom-ului maxim, însă nu sunt foarte deranjante. În general, problema cea mai vizibilă a fost lipsa clarităţii atunci când lumina nu era optimă. În mai multe cazuri iarba arăta ca o masă verde neclară, iar zonele laterale ale fotografiilor erau în mod frecvent înceţoşate. De asemenea redarea culorilor nu a fost foarte bună. Este recomandată folosirea profilului Vivid pentru imaginile realizate în aer liber. O altă bilă neagră pentru Nikon P90 este viteza de lucru. Navigarea în meniuri şi vizualizarea imaginilor nu este o problemă, însă după fiecare cadru preluat, aparatul este inutilizabil timp de 1-2 secunde. Nici măcar dezactivarea preview-ului automat al pozei nu rezolvă această problemă. Conform producătorului, aparatul poate focaliza de la o distanţa de numai 1 cm de subiect în modul Macro. Acel centimetru s-a transformat în aproximativ 5 cm în teste. Nu am reuşit să-l convigem să focalizeze de la o distanţă mai mică.

În ciuda celor spuse mai sus, P90 se comportă bine la o utilizare obişnuită. Cei care doresc să controleze manual parametrii imaginii au toată libertatea, iar pentru cei care folosesc în mod exclusiv modul Auto, Nikon a pregătit o serie de facilităţi ajutătoare. Cadrul este analizat de procesorul de imagine şi sunt selectate setările optime pentru scena respectivă. Modul portret este asistat de un sistem de recunoaştere a feţelor ce include declanşarea automată atunci când subiectul zâmbeşte, atenţionarea în cazul în care a clipit şi eliminarea efectului de ochi roşii după ce fotografia a fost realizată.

Concluzie

Din punct de vedere al funcţiilor oferite, Nikon Coolpix P90 îi va răsfăţa pe amatorii de zoom, mai ales datorită sistemul de stabilizare destul de eficient. În plus, ecranul rabatabil îşi dovedeşte utilitatea în multe situaţii. Clienţii lui P90 nu vor trebui să fie însă foarte pretenţioşi în ceea ce priveşte calitatea imaginii. Aparatul se descurcă acceptabil atunci când lumina este suficientă, dar zgomotul de imagine şi estomparea lui rămân o problemă spinoasă. Cei interesaţi de camera Nikon P90 pot consulta site-ul PCCenter.ro pentru o listă de preţuri şi magazine unde este comercializat.

Plusuri şi minusuri:

[+] obiectiv cu zoom optic 24x
[+] ecranul de 3” rabatabil
[+] stabilizare bună a imaginii

[–] calitate mediocră a imaginii
[–] lent în cazul expunerilor consecutive
[–] mod macro dezamăgitor