Calitatea imaginii
Pentru Lumix FZ38, Panasonic a folosit un senzor specific generaţiei curente de camere foto. El este mic, de 1/2.33” (diagonala senzorului este aproximativ 2/3 din această dimensiune) şi are 12.1 MP. Densitatea sa ajunge la 43 MP/cmp şi este una dintre cele mai mari de pe piaţă. Aşa cum ne-am obişnuit, nu aveam pretenţii prea mari legate de calitatea pozelor, însă am fost plăcut surprinşi de imaginile capturate cu Lumix FZ38. Panasonic este un producător recunoscut pentru faptul că preferă să elimine cât mai mult zgomotul de imagine, de multe ori în detrimentul detaliilor. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul de faţă.
Test ISO
La valorile ISO de bază, imaginile sunt relativ „curate”. În locul zgomotului de imagine găsim artefacte de reducere a lui, care s-ar putea să fie ignorate de majoritatea utilizatorilor. Detaliul la nivel de pixel este puţin afectat chiar de la ISO 100. Este surprinzător faptul că zgomotul cromatic este suprimat chiar şi la ISO 800, dar detaliile se pierd destul de mult şi artefactele sunt uşor vizibile. ISO 1600 este o opţiune greu de justificat, dar necesară într-o listă de specificaţii a unei camere actuale. Testul a fost realizat cu funcţia Noise Reduction pe modul Default. Din meniu se pot selecta două niveluri superioare sau inferioare.
O funcţie pe care fotografii puţin mai pretenţioşi o vor aprecia este cea de limitare a valorii ISO. În modurile Program şi AP se poate fixa limta superioară ISO începând de la 200. În comparaţie cu alte aparate din generaţia actuală, Panasonic FZ38 oferă per ansamblu o calitate a imaginii peste medie. Mai apar din când în când probleme de supra- sau subexpunere, iar focalizarea nu este întotdeauna foarte rapidă, însă se încadrează în limitele unei compacte.
Filmare HD cu zoom – o surpriză plăcută
Spuneam la început că producătorul a fost foarte inspirat atunci când a oferit un buton dedicat pentru înregistrare video. Rezoluţia maximă a filmului este de 1280×720 de pixeli, iar camera foloseşte codec-ul AVCHD Lite. Mai jos găsiţi un sample de 40 secunde la calitate maximă, care ocupă însă 71 MB. El poate fi redat folosind, printre altele, codec-ul ffdshow tryouts. Am fost cu adevărat surprinşi de faptul că aparatul permite folosirea zoom-ul optic în timpul filmării. Majoritatea producătorilor blochează mecanismul obiectivului datorită zgomotului care poate fi preluat de microfonul încorporat. În cazul nostru, microfonul stereo este amplasat pe blitz-ul rabatabil şi nu preia vreun zgomot intern.
Alte funcţii şi menţiunile finale
Cei care au mai folosit camere Panasonic vor fi familiari cu controlul lui Lumix FZ38. Meniurile nu sunt tocmai ergonomice atunci când sunt activate modurile manuale. Fotografii cu mai multă experienţă vor aprecia numărul mare de opţiuni, însă nu ştiu dacă vor fi încântaţi să le caute în liste de 5-6 pagini. Printre funcţiile de ajunstare a imaginii se numără două niveluri superioare şi două inferioare pentru contrast, sharpness, saturaţie şi NR (noise reduction). Tot pentru cei care vor să obţină cât mai mult de la această cameră, producătorul a inclus fotografierea în format RAW.
În cazul în care camera este fixată pe un trepied sau se doreşte pozarea unui cadru fix, se poate selecta zona de focalizare cu ajutorul unui buton de lângă declanşator. Funcţia HDR de la Panasonic se numeşte iContrast şi este disponibilă cu trei setări. Bateria oferită de producător are specificată o capacitate de 710 mAh şi ar trebui să ofere o autonomie de 470 de fotografii conform standardului CIPA.
Fotografierea în rafală se realizează cu 2,3 cadre pe secundă, însă este limitată la 3 poze la calitate maximă. Modul Macro este superb. Subiectul poate fi aproape lipit de lentila apararatului şi tot va fi focalizat. În plus, este oferit şi un mod Macro Zoom. Pentru cei care dispun de televizoare LCD Panasonic, camera oferă o ieşire miniHDMI compatibilă VIERA Link pentru afişarea imaginilor şi a filmelor HD. Deşi nu este neapărat o problemă majoră, producătorul a ales să folosească un cablu proprietar pentru conectarea la calculator.
Concluzie
După toate cele spuse până acum, ne este foarte uşor să recomandăm camera Panasonic Lumix FZ38 tuturor fotografilor care apreciază un zoom optic mare. Dotările şi opţiunile avansate vor fi foarte apreciate de cei care folosesc setările manuale. Filmarea HD ne-a surprins prin posibilitatea de-a folosi zoom-ul optic, iar sistemul de stabilizare a imaginii este foarte eficient. Calitatea imaginii este bună pentru o cameră compactă de ultimă generaţie, iar cei care doresc ceva mai mult trebuie să caute în segmentul DSLR-urilor. Aici însă nu vor găsi un obiectiv de 487 mm care să coste 1.800 lei, cât este preţul lui Pansonic DMC-FZ38.
Plusuri şi minusuri:
[+] construcţie ergonomică
[+] zoom optic 18x, foarte bine stabilizat
[+] calitatea imaginii peste media actuală
[+] ecran cu unghiuri de vizibilitate foarte bune
[+] buton dedicat pentru filmare HD, cu zoom
[+] modul Macro, chiar şi cu zoom
[–] meniuri lungi
[–] puţin cam lentă în cazul pozelor succesive
Panasonic Lumix DMC-FZ38 este un aparat reprezentativ pentru generaţia actuală de camere compacte cu zoom mare şi îl vom prezenta în continuare, odată cu apariţia sa pe piaţa din România. Producătorul nipon a considerat ca nu trebuie să modifice o reţetă de succes, camera de faţă fiind mai mult un update tehnologic. Deşi concurenţa a forţat limitele obiectivului şi a depăşit un zoom 20x, Panasonic a preferat să rămână la vechile specificaţii cu al său Lumix FZ38.
Ergonomie rafinată
Aparatul stă foarte bine în mână. Deşi se poate spune că aduce cu un DSLR, Panasonic FZ38 are doar 400 g şi oferă foarte multe facilităţi la această greutate. Grip-ul oferă un suport foarte bun şi chiar dacă declanşatorul nu se potriveşte perfect pentru degetul arătător, toate celelalte butoane de lângă ecranul de 2.7” sunt uşor accesibile pentru degetul mare. Cu puţin efort, aparatul poate fi controlat cu o singură mână, o facilitate cu care nu se pot lăuda prea multe compacte. Ecranul rabatabil a ajuns la modă, însă cei de la Panasonic au ales o soluţie mai elegantă. Afişajul din dotarea lui Lumix FZ38 are unghiuri de vizibilitate de aproape 180 de grade în orice direcţie.
Pentru pornirea camerei şi trecerea în modul de redare al imaginilor au fost folosite două comutatoare cam mici, am spune noi. Blitz-ul, cotat cu o rază de acţiune de 8,5 m, se activează doar manual cu ajutorul unui buton. Am fi vrut ca noul aparat de la Panasonic să iasă puţin din tipar şi să plaseze slot-ul pentru carduri într-o zonă laterală. Astfel, mediul de stocare ar fi putut fi schimbat cu aparatul fixat pe trepied.
Două elemente de construcţie ne-au atras în mod special atenţia şi s-au dovedit a fi foarte utile. În dreapt ecranului, alături de pad-ul direcţional cu cinci butoane se găseşte şi un joystick în miniatură. El înlesneşte foarte mult navigarea prin meniuri. Deasupra lui am găsit un buton dedicat pentru înregistrarea video. Nu ştiu dacă vi s-a întâmplat să doriţi să filmaţi ceva foarte repede şi până aţi dat de rotiţă, până aţi apăsat pe declanşator, faza a trecut. Aceste momente frustrante vor dispărea dacă folosiţi noul FZ38. Există o mică întârziere între apăsarea butonului de înregistrare şi momentul efectiv în care aparatul începe să salveze informaţii în memorie, însă filmarea HD o aveţi la discreţia degetului mare.
Obiectivul este aproape perfect
De obicei, pe obiectivele de la Panasonic se putea citi Mega O.I.S., numele sistemului de stabilizare optică a imaginii. Lumix FZ38 pare să fie dotat cu o nouă versiune, numită Power O.I.S.. Eficienţa sa este vizibilă chiar înainte de-a face poza. Când obiectivul ajunge la distanţa focală maximă se poate observa cum cadrul tinde să rămână acelaşi în ciuda unor mici mişcări ale mâinii. Acelaşi sistem de stabilizare permite realizarea unor fotografii clare, din mână, cu timp de expunere de 1/5 secunde. Distanţa focală minimă de 27 mm este excelentă pentru cadre largi, iar de aici obiectivul poate ajunge la 486 mm, echivalenţi pentru formatul 35 mm.
Obiectivele cu zoom mare se confruntă de cele mai multe ori cu probleme legate de deformarea imaginii, aberaţii cromatice şi zone în ceaţă. Modelul de faţă este la rândul său afectat, însă într-o măsură mai mică. Efectul de butoi, cel care deformează liniile drepte de la periferia imaginii, este aproape inexistent pe toată plaja focală. Aberaţiile cromatice nu sunt tocmai frecvente, însă zonele în ceaţă apar la zoom mare. Nu putem spune că mecanismul obiectivului este lent, însă nu este nici foarte rapid, iar butonul de zoom este puţin cam rigid.