Sony a surprins pe mulţi atunci când a lansat RX1, un aparat foto cu senzor full frame ce se încadra lejer în gama compactelor din punct de vedere al dimensiunilor. Nu credeam atunci că RX1 va fi mai mult decât un experiment. El pregatea drumul pentru Alpha A7, un aparat foto mirrorless cu senzor full frame. Sony a experimentat mult în domeniul foto, iar în ultimii ani compania a avut succes cu seria NEX de aparate mirrorless. În acest sens, Alpha A7 ar putea părea o extensie logică a gamei. Vom vedea că, în ciuda aparenţelor, acest aparat reprezintă un pas important pentru industria foto în general.
Alături de Alpha A7, Sony a lansat şi un model Alpha A7R. Din punct de vedere al contrucţiei, cele două sunt diferenţiate doar de numele inscris pe carcasă. A7R vine însă cu un alt senzor şi un sistem de focalizare diferit. Dacă A7 are un sezor full frame de 24 MP, A7R a primit un senzor de 36 MP fără filtru optic low-pass. Focalizarea nu se mai face în mod hibrid ca la modelul pe care-l testăm aici, fiind folosită doar metoda diferenţei de contrast. La modelul A7R lipseşte şi cortina electronică. Pe scurt, modelul A7R se adresează fotografilor profesionişti, cu cerinţe specifice.
Dacă veţi compara dimensiunile lui Sony A7 cu cele ale celor mai mici aparate foto DSLR cu senzor full frame de pe piaţă, veţi înţelege de ce acesta este un model foarte important. Canon EOS 6D şi Nikon D610 sunt mult mai mari şi mai grele. Aici ar putea fi inserată o discuţie legată de preferinţele fotografilor profesionişti. Aceştia nu se uită cu interes la Alpha A7 din mai multe motive, unul dintre ele fiind chiar greutatea. Cu alte cuvinte, el nu este suficient de greu. Cei obişnuiţi să lucreze ore în şir cu DSLR-uri de top nu mai au probleme cu câteva sute de grame în plus, iar greutatea mai mare face aparatul mai stabil în mână.
Review-ul de faţă nu este scris din perspectiva unui fotograf profesionist, aşa că greutatea mai mică a lui Sony Alpha A7 va fi considerată un avantaj. Pentru a ajunge la cifra de 474 g cu acumulatorul inclus, body-ul este construit din aliaj de magneziu. În plus, carcasa este rezistentă la umezeală şi praf. Ea pare să fie formată dintr-un bloc metalic, căruia i-au fost ataşate diverse elemente. Grip-ul este acoperit de un material cauciucat, ce se extinde pe latură şi în spate. Deasupra monturii nu se găseşte un ocular optic, ci unul electonic, cu senzor de prezenţă, ajustare pentru dioptrie şi un manşon din cauciuc. Patina pentru blitz nu lipseşte.
La prima vedere, Sony A7 ar trebui să aibă o ergonomie foarte bună. Grip-ul nu este însă foarte înalt, cel puţin nu pentru greutatea aparatului. Cei ce folosesc frecvent un DSLR profesional vor simţi imediat diferenţa. Cei familiari cu alte aparate foto mirrorless de la Sony vor remarca designul similar cu cel al modelelor NEX-6 sau NEX-7. Utilizatorii cu degete mai lungi nu vor apuca perfect acest grip, iar degetul mic ar putea cădea sub aparat. Din fericire, Sony are în ofertă şi un grip extins pentru acest aparat foto.
Am apreciat de fiecare dată numărul mare de butoane şi rotiţe la un aparat foto. Alpha A7 are nu mai puţin de patru rotiţe pentru ajustarea parametrilor foto. Nu am luat în considerare rotiţa pentru modurile de fotografiere. Inelul din jurul declanşatorului nu activează zoom-ul optic, ci porneşte sau opreşte aparatul. Un prim buton personalizabil se află lângă rotiţa pentru ajustarea expunerii. Al doilea îl găsim pe spate, în dreapta ocularului. Al treilea buton personalizabil este cel pentru ştergerea fotografiilor în modul de redare. Nu mi-a plăcut foarte mult amplasarea butonului Menu. El este prea singuratic în stânga ocularului.
Pe latura opusă grip-ului găsim două capace din plastic ce ascund conectorii aparatului foto. Sub primul capac găsim două mufe jack de 3,5 mm. Ele permit conectarea unei perechi de căşti şi a unui microfon extern. Sub al doilea capac se află mufa microUSB şi ieşirea video micro HDMI. Prima mufă are mai multe funcţii, putând fi folosită pentru conectarea unei telecomenzi, încărcarea acumulatorului sau conectarea la PC. Slot-ul pentru card este uşor accesibil, fiind acoperit de un capac ce se închide ferm. Fiind amplasat în spate, fixarea lui Sony A7 pe un trepied nu împiedică accesul la card. Pe aceeaşi latură cu grip-ul găsim două simboluri, unui pentru WiFi şi celălalt pentru NFC.
Pentru cei ce nu sunt familiari cu termenul full frame, acesta defineşte un senzor foto cu dimensiuni similare cadrului de pe vechiul film de 35 mm. Acest format a fost folosit în era digitală de modelele de top, dedicate fotografilor profesioniştii. Aparatele foto DSLR dedicate amatorilor au adoptat un format mai mic al senzorului (APS-C, APS-H, Four Thirds). Cu excepţia celor ce lucrau ca fotografi, prea puţini erau interesaţi până acum de un aparat cu senzor atât de mare. Sony vrea să popularizeze formatul, totul începând cu modelul RX1.
De obicei un senzor mai mare are nevoie de o montură direct proporţională. Sony ne-a surprins, folosind pentru Alpha A7 montura E de la aparatele foto mirrorless din seria NEX. Pentru aparat, producătorul a creat însă o nouă linie de obiective, cu indicativul FE. Iniţial vor fi disponibile cinci modele, dar gama se va extinde cu siguranţă. Cei ce deţin obiective din seria NEX le vor putea folosi pe A7, dar imaginea nu va fi proiectată pe întreg senzorul. Obiectivele cu montură A pot fi folosite prin intermediul a două convertoare.
Ecranul aparatului foto nu reprezintă o noutate. Vorbim despre un panou de calitate, cu rezoluţie bună şi unghiuri de vizibilitate excelente. El poate fi înclinat vertical în ambele direcţii, fiind foarte util în multe situaţii. Imaginile par să fie afişate cu mai mult de 30 fps, iar întârzierea la afişare este foarte redusă. Mă aşteptam ca ocularul să fie mai bun decât ecranul, însă lucrurile nu stau chiar aşa. Rezoluţia panoului OLED este mare, însă timpul de răspuns este sesizabil. În timpul testului am preferat să folosesc ecranul lui Sony Alpha A7 pentru încadrare. Senzorul de prezenţă ce activează ocularul mi s-a părut prea sensibil. Activarea se face de la 5-6 cm şi ecranul este stins dacă trece vreun obiect din greşeală prin dreptul ocularului.
Sony A7 dispune de un sistem hibrid de focalizare, ce-ar trebui să ofere performanţe foarte bune. În practică, el este destul de rapid în majoritatea situaţiilor, utilizatorul având la dispoziţie o serie întreagă de opţiuni pentru zona de focus. Deşi are o lampă pentru asistenţă la focalizare în lumină slabă, am descoperit că aparatul focalizează mai repede atunci când ea este dezactivată. Fotografierea în rafală este posibilă cu focalizarea continuă activată şi cu urmărirea subiectului, însă acesta trebuie să rămână în zona mare de focus din centrul cadrului.
Aşteptările sunt mari de la o un aparat foto cu senzor full frame, iar Sony A7 reuşeşte să impresioneze în principiu. Un senzor mai mare înseamnă mai multă lumină ce poate fi analizată, aşa încât performanţele în lumină redusă vor fi din start mai bune decât în cazul unor senzori mai mici. Cu A7 poţi să tragi cadre la ISO 3200 fără să fi stresat prea mult de calitatea imaginii. Din păcate, Sony a implementat un algoritm destul de agresiv de reducere a zgomotului de imagine. JPEG-urile sunt puţin prea procesate, iar artefactele sunt uşor vizibile. Nivelul de Noise Reduction poate fi modificat, însă cei mai mulţi fotografi cu experienţă vor prefera să lucreze cu formatul RAW. Rezultatele obţinute pot fi vizibil mai bune şi vor scoate în evidenţă adevărata performanţă a acestui aparat mirrorless.
Fiind un test realizat pentru utilizatorii obişnuiţi, nu am inclus aici fotografii RAW. Unul din marile atuuri ale unui senzor full frame este zona de clar foarte îngustă la deschiderea maximă a diafragmei. Aceasta permite obţinerea unor efecte foto foarte plăcute vizual. Cu cât senzorul este mai mic, cu atât acest efect este mai greu de obţinut. Pentru scenele realizate în lumină slabă, am folosit de foarte multe ori ISO 3200, fiind o valoare la care pierderea de calitate este greu sesizabilă.
Imaginile JPEG realizate cu Sony A7 cu nivelul implicit de noise reduction sunt aproape impecabile până la ISO 800. Aici de-abia se observă o granulaţie. La ISO 1600 detaliile fine sunt bine redate. Surpriza plăcută o reprezintă ISO 3200, care arată incredibil de bine şi este o valoare indicată pentru cadrele cu lumină slabă. Detaliile încep să fie afectate puţin la ISO 6400, valoare la care procesarea începe să fie puţin cam agresivă. ISO 12800 aduce o granulaţie puternică, iar valoarea ISO maximă este greu de recomandat.
Efectul plăcut dat de adâncimea de câmp, menţionat mai sus, poate fi experimentat şi în cazul filmării cu Alpha A7. Calitatea clipurilor este foarte bună, culorile sunt bine redate, iar utilizatorul are la dispoziţie mai multe formate şi parametri ajustabili manual. Nu am fost mulţumit de amplasarea butonului dedicat pentru filmare. Deşi este aproape de locul unde ar trebui să stea degetul mare, apăsarea lui este greoaie. Focalizarea automată în timpul filmării este permisă, însă viteza de reacţie a aparatului s-ar putea să nu-i mulţumească pe toţi.
1920×1080, 50 fps, 28 Mbps – 90 MB
1920×1080, 25 fps, 16 Mbps – 60 MB
Deşi focalizează relativ rapid, Sony Alpha A7 nu porneşte la fel de repede. Uneori pornirea poate dura şi trei secunde, ceea ce este cam mult pentru un aparat foto cu pretenţii. De asemenea, trecerea de la ecran la ocularul optic şi invers durează o secundă şi ceva, iar activarea accidentală a ocularului devine puţin enervantă.
Sony A7 este disponibil în ţara noastră la preţul de aproximativ 8.200 lei cu obiectivul testat mai sus. Body-ul costă 6.800 lei.
Primul aparat foto mirrorless cu senzor full frame de la Sony este un exerciţiu tehnologic impresionant. El aduce în acest segment de piaţă un nou nivel de calitate foto, accesibil până acum doar cu aparate foto DSLR high end. Corpul compact şi bine construit al aparatului oferă un număr mare de butoane şi rotiţe pentru controlul parametrilor. Ecranul rabatabil are alături un ocular electronic, ce nu a reuşit să impresioneze însă.
Calitatea imaginii este foarte bună, însă potenţialul maxim al senzorului este atins cu pozele procesate în format RAW. Sony A7 este şi un aparat excelent pentru filmare, cu suport pentru microfon extern şi ajustare manuală a parametrilor. Prezenţa modulelor WiFi şi NFC permite utilizatorilor să urce foarte rapid imaginile pe Internet. Preţul nu este foarte mare pentru facilităţile oferite, însă investiţiile ulterioare în obiective vor fi costisitoare.
senzor full frame într-o format foarte compact
construcţie excelentă
multe butoane şi rotiţe pentru control manual
filmare video de calitate
WiFi şi NFC
imaginile JPEG sunt puţin cam procesate
senzor prea sensibil pentru ocular
obiective puţine şi scumpe