ASUS GeForce RTX 2080 Ti Turbo review: arhitectura Turing la şase luni după lansare

Concluzii

Chiar dacă nu este nici pe departe cea mai atractivă versiune de RTX 2080 Ti, soluţia Turbo propusă de ASUS are cazurile sale de utilizare. În primul rând, este o alternativă (mai) ieftină faţă de modelele cu sisteme de răcire mai performante şi overclocking din fabrică, iar dimensiunile sale reduse asigură compatibilitate cu o plajă mai mare de configuraţii. Din păcate, nu este CEA mai ieftină de pe piaţă, fiind disponibile şi modele cu răcire cu ventilatoare, tot bazate pe modelul de referinţă, la preţuri chiar şi cu 100 de euro mai mici.

Apoi, pentru cei care au nevoie de un sistem cu două plăci video, acest model poate fi foarte util. Acestea vor putea fi găzduide mai uşor în carcase de dimensiuni mai mici, iar faptul că foloseşte doar două mufe de 8 pini pentru alimentare asigură un consum mai mic de energie, acest model fiind compatibil astfel şi cu surse mai puţin puternice.

Da, este o placă video zgomotoasă, chiar şi la turaţie mică, iar la turaţie mare poate fi de-a dreptul deranjant sunetul turbinei. Ar mai putea intra în discuţie şi alegerea unui astfel de model pentru integrarea într-un sistem de răcire cu lichid, întrucât nu mai plăteşti în plus pentru răcirea „custom”, pe care oricum o demontezi ulterior.

Trebuie să luăm totuşi în considerare faptul că acest ASUS Turbo este totuşi un RTX 2080 Ti, o placă video bazată pe cel mai puternic cip grafic pentru gaming, iar rezultatele testelor în jocuri vorbesc de la sine. Poţi juca cele mai noi titluri pe cele mai înalte setări la rezoluţie 4K cu peste 60 de cadre pe secundă, în anumite cazuri chiar şi cu funcţii foarte „costisitoare” precum Ray-Tracing activate. Nu în ultimul rând, funcţia DLSS, care va fi prezentă în din ce în ce mai multe titluri în viitorul apropiat va asigura un nivel de performanţă şi mai ridicat, care probabil va oferi în curând posibilitatea de a juca titluri în rezoluţie 4K la framerate-uri impresionante.

În sfârşit vor exista şi cazuri de utilizare reale pentru noile monitoare de gaming ultra-performante, care oferă rezoluţie 4K la 120 sau 144 Hz, astfel de framerate-uri la rezoluţii de acest gen fiind imposibil de atins înainte de apariţia cipului grafic TU102.

Din păcate, adopţia tehnologiilor RTX este foarte lentă. Battlefield V a fost primul joc care a oferit suport pentru ray-tracing pentru reflexii, iar până în prezent, singurul alt joc care foloseşte ray-tracing este Metro Exodus, care foloseşte tehnologia pentru a realiza un model de iluminare realist, bazat pe razele de lumină simulate de nucleele RT integrate în cipurile grafice RTX.

În cazul DLSS, există doar trei titluri disponibile în acest moment care folosesc tehnologia, iar implementările sunt cel puţin ciudate. În cazul lui Metro Exodus, DLSS funcţionează şi cu şi fără ray-tracing activat, iar aportul de performanţă este considerabil. Battlefield V poate activa DLSS doar cu ray-tracing activat, în timp ce Final Fantasy XV vine doar cu DLSS, fără ray-tracing.

Se pare că NVIDIA limitează din driveri suportul pentru DLSS pentru anumite plăci grafice, în cazul lui RTX 2080 Ti, tehnologia putând fi activată exclusiv în rezoluţie 4K. Deşi nu am testat încă, Metro Exodus pare că poate folosi DLSS şi în rezoluţii mai joase, însă doar pentru plăci video RTX 2060 şi RTX 2070. Atunci când activezi DLSS în Final Fantasy XV, rezoluţia rămâne blocată la 4K.

Cu o mână de jocuri disponibilă şi foarte multe pe lista de aşteptare, atât noi, cât şi deja lansate, cazurile de utilizare ale tehnologiei RTX sunt momentan limitate. Totuşi, dacă vreţi să atingeţi cea mai înaltă performanţă posibilă, chiar şi în jocuri fără ray-tracing, RTX 2080 Ti este în acest moment singura opţiune.