Demonstraţie de forţă la IDF 2007

La evenimentul IDF 2007 care s-a desfăşurat în San Francisco săptămâna aceasta, Intel a prezentat o tehnologie care a speriat pe mulţi şi în special pe cei de la AMD-ATI şi NVIDIA. Pe unul dintre calculatoarele de prezentare ale evenimentului Intel, rula o demonstraţie creată pe motor de Quake 4. Acesta este unul dintre cele mai avansate jocuri din punct de vedere grafic, care necesită plăci video serioase şi scumpe. Ei bine, Intel a hotărât că demonstraţia lor nu are nevoie de placă video avansată, căci de toate calculele grafice se ocupă un procesor Core 2. Ceea ce au reuşit ei să facă se datorează puterii de calcul imense de care dispun procesoarele Core 2 cu patru nuclee.

Intel a folosit o tehnologie de creare a imaginilor 3D deja existentă, Ray Tracing. Aceasta nu putea fi folosită în jocuri deoarece necesita calcule pe care procesoarele din trecut nu le puteau realiza în timp real. Adică jocul nu rula fluent, la peste 30 de cadre pe secundă aşa cum este normal.

Crearea imaginilor din jocuri doar cu procesorul central al sistemului (CPU) poartă denumirea de metodă software şi era folosită la jocurile din trecut. Incapacitatea procesoarelor de a crea imagini de calitate superioară a determinat inginerii să dezvolte procesoare de grafică (GPU) ce urmau să fie specializate exclusiv pentru acest scop. În schimb, CPU-ul este un procesor generalist care se programează în funcţie de treaba pe care o are de făcut. În jurul anului 1996 au apărut primele plăci grafice 3D, ale căror metode de creare ale imaginilor virtuale sunt folosite şi azi.

Putem spune că Intel reinventează roata, căci demonstraţia a arătat cum plăcile video pot fi inutile chiar şi în jocurile de ultimă generaţie. Este interesant totuşi un fapt. Plăcile grafice au apărut, aşa cum am mai zis şi sus, deoarece procesoarele nu făceau faţă în jocurile 3D, mă refer aici în special la primele modele Intel Pentium. Iata cum, după mai bine de 10 ani Intel reuşeşte să revină la nivelul grafic impus de piaţă. Are oare Intel puterea să cutremure toată industria producătoare de jocuri? Ceea ce trebuie să facă este să determine producătorii de jocuri să adopte tehnologia Ray Tracing în produsele lor, adică să modifice din temelii jocurile. Cam greu aş zice.

Ray Tracing

Nu am să intru prea mult în detalii referitoare la tehnologia Ray Tracing, mai multe găsiţi însă la adresa următoare. Tehnologia există de mult timp şi este folosită în programele de modelare 3D la crearea imaginii finale, fapt care nu necesită un minim de 30 de cadre pe secundă. Ray Tracing abordează tehnici, să le zic, realiste de creare a imaginilor 3D. La baza ei stau razele de lumină şi intersecţia lor cu diferite obiecte din joc. În funcţie de suprafaţa obiectului raza poate suferi reflexie, refracţie sau poate crea umbră.

Practic, în fiecare punct al imaginii virtuale se calculează ce raze cad şi ce se întâmplă cu ele. Luaţi în considerare că o imagine este alcătuită din milioane de puncte şi că fiecare necesită reîmprospătare de cel puţin 30 de ori pe secundă, şi vă veţi da seama cam la ce muncă este pus un CPU. Iar aceasta doar pentru a crea imaginea, CPU-ul având în plus multe alte treburi de efectuat în acelaşi timp, cum este fizica din jocuri.

Şi scopul este… ?

Am două direcţii în care privesc acţiunea Intel, însă nu mă pot decide pe care să mă îndrept. Prima, şi cea mai simplă, ar fi că Intel a vrut să demonstreze de ce sunt capabile procesoarele lor, prin apelarea la una dintre cele mai stresante tehnologii.

Totuşi, acţiunea poate fi privită şi în felul următor. Intel poate a vrut, poate nu, să cumpere ATI sau NVIDIA aşa cum se zvonea, însă vor să intre serios pe domeniul jocurilor. Cum să faci asta când piaţa este saturată? Simplu, prin schimbarea din temelii a ceea ce înseamnă scenă 3D în jocuri. Rămâne de văzut ce se va întâmpla. Nu uitaţi că vorbim totuşi de Intel, o companie cu relaţii şi o mare putere de influenţă în domeniul IT&C. Dacă producătorii de jocuri vor reveni, peste un an sau peste zece, la metode software de creare a imaginilor 3D, aceasta poate însemna sfârşitul companiilor producătoare de chip-uri grafice. Oare ce o să facă în acest caz AMD, care vrea ca în doi-trei ani să pună sub acelaşi acoperiş de siliciu şi CPU-ul, şi GPU-ul?