GIGABYTE AORUS EXTREME EDITION GeForce GTX 1080 Ti review

Software şi frecvenţe

Odată montată, placa AORUS XTREME EDITION nu are nevoie decât de două lucruri: driverii NVIDIA şi aplicaţia AORUS GRAPHICS ENGINE. Treaba cu driverii este relativ simplă, întrucât instalarea aplicaţiei GeForce Experience asigură acces la cele mai nou update-uri imediat ce acestea apar, instalarea fiind realizată rapid şi fără griji.

Aplicaţia AORUS este însă necesară pentru controlul luminiţelor colorate, chiar dacă nu sunt foarte multe opţiuni pentru acestea dacă nu există un sistem sincronizat RGB Fusion. Poţi alege oprirea completă a beculeţelor, poţi seta luminozitatea acestora, orice nuanţă de culoare şi un efect precum Breathing, Flashing, Dual Flashing şi Circling (adică rainbow), pe lângă cel standard static. Elementele nu pot fi însă configurate independent, culorile fiind sincronizate pe toate cele patru zone.

Sincer, pentru o placă video atât de scumpă într-o ediţie atât de „high-end”, m-as fi aşteptat la o aplicaţie mai competentă din partea GIGABYTE, aceasta fiind destul de lentă în utilizare. Aceasta oferă şi setări de overclocking şi monitorizare, însă am decis rapid să renunţ la aceasta în favoarea standardului în industrie MSI Afterburner. Motivele pentru care am renunţat la această aplicaţie pentru overclocking sunt două: faptul că durează câteva secunde bune pentru a aplica noi frecvenţe şi faptul că valorile de overclocking de boost nu sunt afişate în timp real atunci când sunt modificate.

În utilizare normală, placa se comportă însă exemplar. Pe profilul implicit „Gaming”, cât şi pe profilul OC din aplicaţia AORUS, coolerele au pornit la turaţie destul de mică, chiar şi în jocuri. Acestea pornesc abia când cipul grafic atinge 55 de grade la 1.500 rpm, o viteză aproape insesizabilă din punct de vedere auditiv. În full load, atunci când placa este utilizată la maximum, aceasta atinge aproximativ 73-75 de grade, cu ventilatoarele undeva pe la 1800-1900 RPM. Am testat la turaţie maximă de 2.900 rpm placa în full load pe profilele standard, aceasta scăzând în temperatură pe undeva pe la 60 de grade. Cei care vor să păstreze placa mai rece în timpul utilizării îşi pot configura o curbă de răcire mai „agresivă” în aplicaţia AORUS sau MSI Afterburner, întrucât sistemul de răcire poate ţine această placă la temperaturi destul de scăzute. La turaţie maximă însă, placa se face auzită cu uşurinţă, dar zgomotul produs nu se compară cu cel pe care îl putem auzi de la o soluţie de răcire cu turbină.

Cei care vor funcţionare şi mai silenţioasă pot alege profilul „silent” din aplicaţia AORUS, care este practic modul de operare al plăcilor de referinţă cu frecvenţa de boost a procesorului setată la 1.582 MHz şi frecvenţa memoriilor la 11.000 MHz. Profilul Gaming urcă aceste valori la 1.721 MHz, respectiv 11.232 MHz, în timp ce profilul „OC” urcă şi mai mult, până la 1.746 MHz boost şi 11.448 pentru memorii. În realitate însă frecvenţa cipului grafic urcă mult mai mult, graţie sistemului de boost 3.0 de la NVIDIA. În operare normală, în full load, pe profilul OC, placa atinge de fapt frecvenţe de până la 1.900 Mhz, în timp ce pe profilul Silent frecvenţa stă pe undeva pe la 1785 MHz.

Aceste valori oferă însă speranţe destul de mici pentru overclocking în plus, limitele superioare de frecvenţă pentru procesor în boost fiind de 2.200 MHz, aceste valori putând fi atinse doar pe plăci cu cipuri dintr-un lot foarte bun, cu BIOS modificat care să permită setarea unui voltaj mai mare decât cel maxim de 1,092 mV şi probabil răcire cu azot lichid.