GIGABYTE AORUS EXTREME EDITION GeForce GTX 1080 Ti review

Overclocking

În încercarea de a stoarce cât mai multă performanţă din această placă, am reuşit performanţa de a atinge un overclock stabil prin mărirea frecvenţei cipului grafic cu 74 MHz peste valoarea iniţială, lucru care a dus la o frecvenţă de boost care poate să fluctueze între 2.025 Mhz şi 2.050 MHz (în instanţe rare urcând chiar şi până la 2.068 Mhz) şi o frecvenţă a memoriilor urcată cu 450 MHz (valoare care se dublează), până la 12.132 MHz. Pentru a asigura stabilitatea, valoarea Core Voltage a trebuit mărită până la 40%, iar pentru a putea menţine frecvenţele înalte pentru procesor, coolerul a fost rulat la turaţie maximă.

Astfel, temperatura a stat undeva în jurul valorii de 70 de grade pe perioada testării, în timp ce consumul de energie a urcat cu până la 120%. Practic, pentru un overclocking de aproximativ 7%, placa consumă cu 20% mai mult curent. Rezultatele testelor sunt însă destul de interesante, întrucât unele au fost limitate de procesor, deci overclocking-ul nu a afectat performanţa acestora prea mult, în timp ce altele au primit un spor de performanţă doar în rezoluţii înalte, unde procesorul nu mai joacă un rol atât de important.

Stabilitatea a fost asigurată prin rularea Unigine Heaven pe perioade lungi şi apoi rularea stress test-ului 3DMark Time Spy. Dacă în aceste teste nu am întâmpinat artefacte, resetări de driveri sau crash-uri, iar framerate-ul s-a păstrat constant, am trecut la partea de testare a jocurilor.

Metodologia de testare

Pentru testarea jocurilor am folosit atât proflul OC implicit din aplicaţia AORUS, cât şi profilul de overclocking pe care l-am creat în MSI Afterburner. Jocurile alese sunt aceleaşi pe care le folosim şi pentru testele de laptop-uri, setările fiind aceleaşi: cele mai înalte profile implicite, fără opţiuni  antialiasing pornite şi DirectX 12 acolo unde este disponibil.

Pentru că este vorba despre un 1080 Ti, în cazul de faţă testarea a fost concentrată în special pe rezoluţii înalte precum QHD şi 4K, întrucât acolo se văd cele mai mari diferenţe de performanţă şi de fapt pentru asemenea monitoare trebuie cumpărată o astfel de placă video. Am rulat totuşi toate testele şi în Full HD, în special pentru a evidenţia faptul că procesorul este limita în această rezoluţie, performanţa fiind foarte apropiată în rezoluţiile Full HD şi QHD, în ciuda faptului că QHD are cu 78% mai mulţi pixeli.

De asemenea, am rulat doar testele 3DMark la categoria de teste sintetice, atât cu, cât şi fără overclocking.