HDD vs SSD – de ce merită să investeşti în cumpărarea unui SSD pentru PC-ul tău

Prezent în configuraţia aproape oricărui PC sau laptop comercializat în ţara noastră, umilul hard disk este acceptat fără obiecţii de majoritatea utilizatorilor, bucuroşi că s-au ales cu suficient spaţiu de stocare în schimbul unui preţ “la ofertă”. Mai târziu, când produsul cumpărat deja nu mai este nou iar aplicaţiile pornesc din ce în ce mai greu, puţini utilizatori înţeleg care este principala sursă a problemelor şi cum pot aduce performanţele la un nivel acceptabil.

HDD v SSD – de ce hard disk-ul nu va putea egala niciodată performanţa unui SSD

Inventat în anul 1954 de compania IBM, hard disk-ul a cunoscut probabil cea mai spectaculoasă evoluţie dintre toate componentele care intră în alcătuirea unui sistem de calcul, iar asta fără ca principiul său de funcţionare să fie schimbat în mod fundamental. Astfel, hard disk-ul este un dispozitiv mecanic ce foloseşte ca mediu de stocare unul sau mai multe discuri acţionate de un motor electric. Informaţiile sunt depozitate pe aceste discuri folosind mai multe capete de scriere/citire fixate la capătul unui braţ mobil, dirijat către altă locaţie de pe suprafaţa discului ori de câte ori PC-ul solicită fişiere pentru accesarea sau scrierea de date.

Dacă viteza de transfer a hard disk-urilor este în prezent suficient de mare pentru a nu pune probleme la transferul fişierelor de dimensiuni mari (muzică MP3, poze, filme), timpul de acces încă măsurat în milisecunde rămâne o limitare serioasă pentru PC-urile moderne, pe care o resimţim de fiecare dată când pornim o aplicaţie sau transferăm mai multe fişiere simultan. Atât de rapid încât mişcările sale se traduc într-un zornăit sâcâitor ce reverberează prin carcasa PC-ului, braţul mobil al hard disk-ului este totuşi constrâns de legile fizicii, cererile prea numeroase primite pentru accesarea de fişiere putând genera timpi de aşteptare uşor perceptibili de utilizator. Dacă vitezele la copierea şi scrierea de fişiere pot fi îmbunătăţite crescând viteza de rotaţie a platanelor (spre 15000 RPM în cazul hard disk-urilor pentru server), respectiv montarea unor braţe mobile cu sistem de acţionare mai puternic pentru micşorarea timpilor de acces, la final câştigurile obţinute pălesc în comparaţie cu zgomotul care ajunge la urechile utilizatorului. Nu trebuie uitat nici consumul de energie crescut, tradus în căldură excesivă şi autonomie redusă în cazul sistemelor laptop.

Între timp, producătorii de hard disk-uri au renunţat să mai ţintească sporirea performanţelor prin forţă brută, mizând în schimb pe ultimul mare avantaj păstrat de venerabilul hard disk: capacitatea de stocare generoasă oferită la costuri extrem de competitive. Cu o limită superioară de 8TB în cazul modelelor cu format 3.5 inch şi aşteptări pentru depăşirea pragului de 12 TB în prejma anului 2016, hard disk-ul cu platane rotative pare să aibă viitorul asigurat.

Dispozitive de stocare Solid State –  cum funcţionează şi de ce costă atât de mult un SSD încăpător

Având drept mediu de stocare chip-uri de memorie NAND Flash gestionate cu ajutorul unui procesor dedicat, dispozitivele SSD au un principiu de funcţionare fundamental diferit de clasicul hard disk. Total lipsite de piese care se învârt sau oscilează sub acţiunea unui câmp electromagnetic, SSD-urile îşi văd performanţele limitate doar de calitatea chip-urilor de memorie şi viteza controller-ului dedicat. Astfel, SSD-urile pot fi de sute de ori mai rapide în privinţa timpilor de acces la date şi ating viteze de transfer net superioare, însă au şi un dezavantaj major: costul per GB al spaţiului de stocare. Deşi se pot lăuda cu funcţionare complet silenţioasă, consum de energie neglijabil şi fiabilitate superioară unui hard disk, SSD-urile sunt dezavantajate de costul crescut al chip-urilor de memorie NAND flash, producătorii fiind nevoiţi să limiteze capacitatea de stocare oferită pentru a nu duce preţurile la valori inaccesibile.

Comparate cu platanele magnetice ale unui hard disk, care pot fi citite/scrise numai în mod liniar poziţionând capetele de citire/scrierii deasupra zonei dorite,  chip-urile de memorie NAND sunt un tip de memorie non-volatilă care permite accesarea directă a oricărui bloc de date, indiferent de poziţionarea fizică în cadrul chip-ului de siliciu. Mai mult, procesorul dedicat poate accesa simultan două sau mai multe chip-uri de memorie flash, crescând vitezele de transfer cu pierderi minime în privinţa timpilor de acces. Astfel, deşi capacitatea de stocare lasă de dorit în unele cazuri, chiar şi un SSD din gama inferioară de preţuri poate reduce considerabil timpii de aşteptare la pornirea aplicaţiilor şi încărcarea sistemului de operare.

SSD performant, sau HDD încăpător?

Din păcate, cu tehnologiile actuale încă nu putem avea dispozitive de stocare Solid State performante şi încăpătoare deopotrivă, dar putem lua în considerare aşa numite soluţii de compromis, hard disk-uri hibride (SSHD) care înglobează o mică cantitate de memorie NAND Flash, folosită pentru găzduirea fişierelor des accesate ce aparţin sistemului de operare şi aplicaţii pe care le folosim zi de zi. Departe a reprezenta o abordare ideală, dispozitivele SSHD îşi văd performanţele scăzând vertiginos până la nivelul unui hard disk clasic atunci când transferă volume mari de date care nu încap în memoria tampon (de obicei nu mai mare de 8GB).

O abordare mai costisitoare, dar cu avantaje evidente pentru sistemele laptop care oferă un singur compartiment pentru hard disk, sunt dispozitivele HDD/SSD de tip 2-in-1. După cum spune şi numele, acestea alăturează un SSD performant şi hard disk încăpător într-o singură carcasă cu format 2.5˝. Luăm spre exemplu seria Western Digital WD Black2, recunoscut ca două dispozitive de stocare distincte: SSD de 128GB şi HDD de 1TB. Utilizatorii au posibilitatea să instaleze sistemul de operare şi aplicaţiile pe componenta SSD, lăsând colecţia de fişiere pe volumul de 1TB găzduit de hard disk-ul cu platane rotative. Pe lângă maximizarea performanţelor în aplicaţii, folosirea unei configuraţi duale prezintă avantaje şi din punct de vedere al uzurii la care este expusă componenta SSD, eliberată de traficul cauzat de transferul fişierelor mari şi utilizarea programelor de tip file sharing. La final, preţul de peste 1100 Lei este mai mare decât cel al unui SSD+HDD cumpărate separat, însă trebuie să apreciem eleganţa acestei soluţii şi avantajele oferite sistemelor de calcul fără alte posibilităţi de expansiune.

Dacă în primul caz, performanţele variază prea mult de la un scenariu de utilizare la altul, în cel de-al doilea caz spaţiul de 120GB alocat pentru SSD ar putea fi în cele din urmă insuficient, mai ales dacă luăm în calcul şi câteva jocuri PC.

Durata de viaţă

Si durata de viaţă este un aspect care merită luat în calcul. La hard disk-uri, uzura componentelor mobile face ca durata de viaţă să scadă proporţional cu numărul de ore de funcţionare, mai repede dacă dispozitivul este folosit pentru accesarea constantă a unui număr mare de fişiere (ex. folosind aplicaţii de file sharing). Lăsând la o parte eventuale vicii de fabricaţie, durata de viaţă a dispozitivelor SSD este raportată uzurii chip-urilor de memorie NAND Flash, proiectate pentru un număr finit de cicluri scriere citire. Astfel, dacă unui hard disk îi putem mări durata de viaţă instalând sistemul de operare pe un SSD şi păstrând datele care nu sunt accesate foarte des, în cazul dispozitivelor SSD soluţia poate fi o gestionare prudentă de a volumului de date transferat pe acesta în folosirea de zi cu zi. Primul pas în această direcţie este instalarea unui sistem de operare modern (minim Windows 7), optimizat pentru gestionarea eficientă a dispozitivelor de stocare SSD. Alte măsuri care merită luate în considerare sunt achiziţionarea unei cantităţi suficiente de memorie RAM (ex. 8-16GB) şi dezactivarea memoriei virtuale, folosind opţiunea Performance Settiings din secţiunea Advanced a meniului System Properties.

Exceptând seriile cu probleme, în general, durata de viaţă a SSD-urilor este mai mare decât cea a HDD-urilor.

Viteză

În prezent, vitezele de transfer ale dispozitivelor Solid State se încadrează între 400 şi 550 MB/s în cazul celor cu interfaţă S-ATA III şi ajungând la peste 2 GB/s în cazul soluţiilor de înaltă performanţă, conectate folosind interfaţă PCI-E 3.0.

În schimb, viteza unui HDD depăşeşte cu greu pragul de 140 MB/s, viteza reală fiind semnificativ mai mică la scrierea/accesarea fişierelor de mici dimensuni.

Capacitate VS preţ

Perfecţionarea continuă a tehnologiilor face ca în prezent să putem achiziţiona HDD-uri la preţ de 15-20 bani per GB, mai ieftin decât orice alt mediu de stocare folosit în prezent. În schimb, la un cost minim de 2 lei per GB, dispozitivele SSD vor epuiza rapid bugetul unui pasionat de filme BluRay sau jocuri PC de ultimă generaţie.

Practic, pe piaţa din România HDD-urile de 3 TB costă de regulă între 400-450 lei. Spre comparaţie, SSD-urile încadrate la acelaşi nivel de preţ ating cu greu capacitatea de 240GB, ajungând rapid la costuri deloc atractive pe măsură ce ne apropriem de 1TB, capacitatea minimă aşteptată de la un hard disk modern.

Comparaţie HDD vs SSD – preţ raportat la capacitatea de stocare

* Preţurile pot varia in funcţie de brand şi specificaţiile produsului

Concluzie

Luând în considerare avantajele şi dezavantajele celor două categorii de dispozitive, achiziţionarea unui SSD de minim 120GB şi unul sau mai multe HDD-uri poate fi soluţia ideală. SSD-ul va fi folosit pentru sistemul de operare şi programele zilnice, iar HDD-ul pentru stocarea altor tipuri de conţinut. Alternativ, dacă spaţiul disponibil pentru instalare nu permite achiziţionarea unei perechi HDD +  SSD, iar costul unui hard disk hibrid este prea mare, putem lua în considerare varianta achiziţionării unui hard disk extern pentru suplimentarea spaţiului de stocare, avantajul fiind că acesta poate fi conectat şi la alte dispozitive, cum ar fi router-ul wireless pentru partajarea fişierelor în reţeaua locală.