AMD a angajat ERS Group, o firmă de consultanţă financiară, pentru a analiza Intel din această perspectivă. Calculele au fost făcute pe baza informaţiilor publice livrate de-a lungul anilor de Intel. Rezultatele arată că Intel a înregistrat un profit monopolist de 60 miliarde $ în ultimii 10 ani.
Profitul monopolist este acela obţinut de o companie prin practicarea unor preţuri mai mari decât media pieţei şi, cu toate acestea, clienţii să nu se ducă la concurenţă, ci să îi cumpere în continuare produsele.
Totuşi, Intel a oferit şi performanţă, nu doar preţuri mari, căci altfel nu ar fi cumpărat nimeni procesoarele lor. Cel puţin acesta este un mod de gândire la rece. Ceea ce a determinat practic ca procesoarele Intel să fie cumpărate, chiar şi la preţuri mai mari decât cele practicate de concurenţă, au fost practicile monopoliste de care compania este acuzată, nedemonstrate încă. Mai mult, dacă situaţia se păstrază, în următorii 10 ani Intel va înregistra 80 miliarde $ profit monopolist.
Însă, şi aici nu vreau să îi iau apărarea: de ce se consideră că Intel practică preţuri mai mari decât media pieţei şi nu li se reproşează celor de la AMD că folosesc preţuri mici pentru a scădea această medie?
Exact ca şi Sony, Intel o duce bine cu toate că este învăluită în procese şi scandaluri. Nu uitaţi că Uniunea Europeană a terminat o anchetă privind politica Intel pe continent şi a averizat compania că o poate paşte un proces.