Aproape sigur, şi românii vor avea în viitor un singur act electronic pe care vor fi stocate toate datele personale. E bine sau rău? Pare-se că a doua variantă. Noile cărţi de identitate electronice ale cetăţenilor britanici sunt departe de a fi perfecte, aşa cum trâmbiţau autorităţile. Inevestiţia în cipuri ultra-securizate s-a dovedit a fi grandioasă doar din punct de vedere al sumei cheltuite (de ordinul miliardelor de euro), căci pe partea de securitate au cedat în faţa abililor hackeri.
Pentru a demonstra vulnerabilitatea cărţilor de identitate, jurnaliştii britanici au angajat un hacker care, cu un telefon şi un laptop, a clonat cardul în 12 minute, iar apoi l-a rescris cu un mesaj de genul “sunt un terorist – trageţi fără somaţie”. Probabil că nu ţi-ai dori să fluturi prin dreptul scanerului un asemenea act, mai ales într-un aeroport. Iar asta nu e tot. Pe lângă faptul că pot fi aranjate de hackeri, cipurile sunt expuse factorilor externi de mediu (praf, apă, şocuri mecanice etc.).
Ceea ce au păţit britanicii mă duce cu gândul la faţa întunecată a tehnologiei. Dacă aceste cărţi de identitate electronice sunt atât de vulnerabile, mă întreb ce se va întâmpla când în viitorul sumbru care se conturează se va trece la implantul sub piele al cipurilor – subiect extrem de controversat şi care a fost aprig disputat încă de când s-a adus în discuţie acest lucru.
Cred cu tărie că, din acest punct de vedere, vechiul buletin cu file sau actuala carte de identitate sunt mult mai sigure decât cărţile biometrice cu RFID, cipuri şi alte absurdităţi. La animale este de înţeles, nu şi la oameni.