Unul dintre cele mai longevive medii de stocare, Compact Discul, tocmai a împlinit 30 de ani. Şi-a făcut datoria pe vremea când era folosit doar de casele de discuri pentru distribuirea muzicii şi ne-a slujit mai apoi cu credinţă când a intrat în domeniul PC-urilor, acceptând să inscripţioneze orice tip de date.
Pe 8 martie 1979, olandezii de la Philips au prezentat într-o conferinţă de presă conceptul şi specificaţiile primelor compact discuri. Câteva luni mai târziu, la Hanovra, în Germania, primul CD vedea lumina zilei. Avea inscripţionată Simfonia Alpină a lui Richard Strauss.
Sony şi Philips au fost şi la originea introducerii discurilor optice şi a unităţilor de citire respectiv inscripţionare a acestora în domeniul calculatoarelor. Mai întâi, în 1985, şi-a făcut prezenţa CD-ROM-ul. Apoi, în 1990, a fost urmat de Recordable CD.
Anii 2000 au adus invazia MP3-urilor şi automat scăderea popularităţii CD.uri. Numai pe parcursul anului trecut, vânzările de CD-uri au scăzut cu 20 de procente.
Probabil că, în următorii ani, CD-ul va intra în perioada de agonie, la fel ca şi Floppy-ul. Va fi folosit pe o scară redusă, dar nu va fi eliminat complet din uz pentru că diverse domenii ori instituţii de stat înapoiate tehnologic îl va folosi în continuare.