Concepte militare – armele secolului 21

Tancuri

Merkava Mark IV

Unul din cele mai puternice şi mai avansate tancuri actuale este Merkava 4 din dotarea armatei israeliene. Aflat în producţie din anul 1999, această maşină de război dispune de un tun de 120 mm cu un încărcător semi-automat sub formă de revolver care adăposteşte 10 proiectile. Sistemul de foc avansat îi permite să realizeze ceva destul de greu de imaginat: să doboare elicoptere. Folosind o muniţie specială şi un sistem ochire electronic, Merkava 4 poate distruge elicoptere de asalt cum ar fi Gazelle-ul francez şi rusescul Mil Mi-24.

Sistemul de management al luptei este de tip centralizat şi afişează informaţii pe ecrane color în cabina tancului. Sistemul primeşte date de la alte unităţi din teren şi le transmite mai departe în formă criptată. Poate cea mai importantă facilitate de care dispune tancul este sistemul de protecţie activă TROPHY. Acesta detectează focul inamic, calculeză unghiul şi timpul de impact şi lansează o ploaie de alice asupra proiectilului. Raza de acţiune este mică pentru a nu pune în pericol infanteria, iar sistemul este eficient împotriva rachetelor anti-tanc, a RPG-urilor şi a altor proiectile similare.

Printre specificaţiile tehnice cunoscute se numără greutatea de 65 tone, motorul diesel de 1.500 cai putere, raza de acţiune de 500 km şi viteza maximă de 70 km/h. Echipajul este format din comandant, şofer, ochitor şi încărcător, apăraţi de o armură ce conţine o combinaţie secretă de ceramică, oţel şi nichel. Este de remarcat forma de carapace a turelei şi sistemul de şenile cu 6 osii, lungimea tancului de la vârful ţevii până la spate fiind de 9,04 m. Printre tancurile din aceeaşi categorie se numără Leopard 2 construit de Germania, M-1 Abrams al armatei Statelor Unite şi britanicul Challenger 2.

Tehnologii avansate

Tancurile principale de luptă folosite de armatele actuale nu se pot încadra sctrict într-o anumită clasă. Comparativ cu modelele folosite în cel de-al doilea război mondial, acestea se plasează undeva între tancurile medii şi tancurile grele. Tonajul nu a scăzut de-a lungul timpului, evoluţia cea mai semnificativă fiind în domeniul dotărilor electronice. În anii care urmează, analiştii prevăd că se va face trecerea la un alt tip de maşină de război: Mobile Gun System. În principiu, este vorba de o blindată rapidă cu roţi pe care se montează o turelă de tanc.

Avantajele ar fi viteza de peste 100 km/h şi manevrabilitatea sporită pe teren neaccidentat. Cu toate că o astfel de configuraţie nu poate face faţă unui tanc pe câmpul de luptă, introducerea unor elemente de protecţie cum ar fi sistemul TROPHY sau blindajul reactiv explozibil ar putea contrabalansa situaţia. Prin blindaj reactiv explozibil sau ERA (Explosive Reactive Armor) se înţelege o serie de plăci aplicate pe blindajul extern. Aceastea sunt compuse din două foi de metal între care se găseşte o anumită cantitate de explozibil. Poate că pare o nebunie să îţi ornezi tancul cu C4, dar tocmai acest C4 te poate proteja cel mai eficient împotriva proiectilelor trase de alte tancuri.

Înainte de a lovi blindajul efectiv al tancului, proiectilul penetrează placa de armură reactivă. În acel moment, materialul dintre cele două foi de metal explodează afectând în mai multe moduri proiectilul. În primul rând, este forţa exploziei scade din forţa de impact. De asemenea, dacă proiectilul nu loveşte perpendicular placa, explozia va devia într-o oarecare măsură traiectoria. Blindajul reactiv poate fi eficient chiar împotriva mai multor tipuri de proiectile, dar nu poate fi montat decât pe un tanc cu blindaj greu şi doar în părţile frontale şi laterale.

Trebuie să ne cerem scuze cititoarelor noastre pentru că subiectul acestui articol nu prezintă vreun interes pentru ele. Cel puţin pentru cele mai multe dintre ele. Acum ne vom retrage deoparte noi, baieţii, şi ne vom apuca să discutăm despre automate, tancuri şi alte avioane cu care sperăm să ne confruntăm doar virtual în jocuri. Am ales să prezentăm modele care se remarcă prin design sau prin concepte inovatoare.

Arme de foc

Heckler & Koch XM8

Această armă cu forme elegante ar fi putut să fie următoarea puşcă de asalt a armatei americane. Din nefericire şi în ciuda performanţelor sale, proiectul dezvoltat chiar de armată în colaborare cu Heckler & Koch a fost anulat în 2005 la un stadiu destul de avansat. Firma H&K a continuat dezvoltarea armei, dar nu a fost adoptată încă de nicio forţă militară importantă.

În spatele formelor rotunjite se află una din cele mai precise şi robuste arme de asalt moderne. În plus, armata americană a dorit şi a obţinut în mare parte o armă modulară care putea fi transformată în câteva minute într-una din cele patru variante care se preta misiunii curente a soldaţilor. Broşura de mai jos este adificatoare în acest sens. Cele 30 de gloanţe din încărcătorul de plastic semitransparent erau trase cu o cadenţă de 750/min, iar viteza iniţială a fiecăruia era de 920 m/s.

Ca orice concept modern, materialele folosite pentru construcţia lui XM8 erau în mare parte compozite, cu excepţia ţevii. Greutatea prototipurilor varia între 2,6 kg şi 3,4 kg, iar patul era ajustabil. Testele au arătat că arma poate trage până la 15.000 de gloanţe fără a fi unsă şi curăţată, iar ţeava trebuia schimbată abia după 20.000 de gloanţe. În cadrul unor teste comparative de anduranţă realizate în 2007, XM8 s-a arătat a fi mai rezistentă la praf şi nisip decât FN SCAR şi HK416. Celor care doresc să o testeze virtual, le recomand jocurile Ghost Recon Advanced Warfighter 1 şi 2.

FN F2000

Construită de Fabrique Nationale de Herstal în Belgia, această armă de asalt este produsă încă din anul 2001, dar nu are o popularitate prea mare. Forma atipică este dată de formatul bullpup, magazia cu gloanţe fiind amplasată în spatele mânerului. Nu se poate spune că această armă aduce vreo inovaţie în domeniu. Avantajele sale ar fi formatul bullpup care permite o lugime totală mai mică, manevrarea ambidextră şi suportul multifuncţional de sub ţeavă. Aici pot fi montate un pointer laser, un lansator de grenade de 40 mm, un shotgun cu 12 gloanţe şi un lansator de proiectile non letale.

Muniţia folosită este de tip NATO 5.56×45 mm, iar magazia conţine 30 de gloanţe. Mecanismul de ejectare a cartuşelor este atipic, acestea fiind introduse într-o cameră paralelă cu ţeava şi ies împinse de cele din spate, la o distanţă sigură pentru soldat. În ciuda faptului că patul este construit dintr-un polimer, arma este relativ grea, versiunea standard fără muniţie cântărind 3,6 kg, iar cea cu lansator de grendate 4,6 kg. Centrul de greutate este situat în dreptul mânerului, arma oferind un balas optim pentru trăgător. Adoptarea ei de către forţele armate este limitată, cele mai mari comenzi venind din partea forţelor speciale belgiene şi a armatei slovene. Momentan este disponibilă pentru civili o versiune semi-automată, numită FS2000, care poate fi achiziţionată cu aproximativ 2.200 $ în Statele Unite.