După carne artificială, am putea vedea și slănină artificială, crescută în laborator

Deși pare contraintuitiv, carnea crescută în laborator vine cu „dezavantajul” de a fi lipsită de părțile mai puțin dorite, cum ar fi grăsimea. Astfel, pentru ca industria cărnii de sinteză să poată funcționa complet independent de fermele tradiționale, este nevoie de slănină artificială, „cultivată” după același principiu.

Vestea bună pentru producătorii de carne ar fi aceea că, probabil, vor putea crește slănină artificială la costuri chiar mai reduse decât în cazul cărnii, celulele adipoase fiind capabile să-și mărească volumul cu mult mai mult decât carnea obișnuită. Altfel spus, procesul tehnologic se poate concentra mai mult pe furnizarea de nutrienți în abundență și mai puțin pe multiplicarea propriuzisă a celulelor de cultură.

Vesta proastă, pentru consumatori, este că va fi aproape imposibil să diferențiezi grăsimea obținută în condiții de laborator, de alternativa furnizată de fermele tradiționale. Motivul este cât se poate de simplu: grăsimea animală este și acum rareori folosită ca atare, slănina fiind tocată/topită și amestecată în compoziția de carne.

Însă potrivit autorului unui articol apărut în publicația The Atlantic, producția poate fi și mai mult „optimizată” prin includerea grăsimilor pe bază de plante, profitând de faptul că preparatele tip șuncă nu au o textură clar definită, în ce privește partea cu grăsime. Astfel, am putea ajunge să consumăm preparate cu grăsime de tip hibrid, poziționate la granița între produsele de tip „carne vegetală”, complet obținute din plante, și cele „de laborator”, obținute din carne neprovenită de la animale vii. De aici, posibilitățile sunt aproape nelimitate. Spre exemplu, folosind ingredientele potrivite, o imprimantă 3D ar putea „fabrica” friptura perfectă, conținând proporția ideală de carne și grăsime, fără ligamente greu de mestecat.