Efectul Coandă, fenomenul care a revoluţionat aeronautica

Avionul cu reacţie inventat de Henri Coandă
este fără îndoială cel mai cunoscut proiect al savantului român,
dar mai importantă decât avionul în sine s-a dovedit a fi
descoperirea aşa numitului „efect Coandă„, un
fenomen fizic care a ajuns să stea la baza dezvoltării aeronavelor
capabile să decoleze pe verticală şi fundamentul fizic pentru
realizarea a numeroase echipamente industriale şi militare.

Cum a fost descoperit „efectul Coandă”

Acum fix 100 de ani, în toamna anului 1910,
tânărul Henri Coandă prezenta la Salonul Aeronautic de la Paris
un aparat de zbor cu totul inedit, care nu
avea elice (toate avioanele cu motor realizate până la
acea dată puteau zbura datorită elicelor). Aparatul prezentat
atunci nu a fost însă testat ci doar studiat şi descris, motivul
fiind acela că nu era 100% finalizat.

Experimentul, după finisarea prototipului, a avut loc în luna
decembrie a aceluiaşi an, la Issy-les-Moulineaux.

Avionul pilotat chiar de către Henri Coandă s-a comportat
surprinzător. Până să se ridice de la sol, flăcările ce
ieşeau din ajutaj au provocat un incendiu, fiind orientate
către fuselajul aparatului şi nu în exterior aşa cum se aştepta
inginerul. Pericolul enorm, cauzat de faptul că fuselajul fusese
fabricat din lemn, iar habitaclul era şi el expus focului, l-a
forţat pe Coandă să abandoneze aparatul şi să se salveze. Acest
eşec (inclusiv de ordin financiar) nu l-a descurajat ci,
dimpotrivă, l-a ambiţionat.

Au urmat 20 de ani de studii asupra misteriosului fenomen, până
când savantul nostru a reuşit să înţeleagă tot ce se petrece şi,
mai mult, să găsească aplicaţii pe baza acestui efect.

„…efectul Coandă constă în principiu în a crea o zonă de
depresiune în plin aer, de-a lungul unui perete, care permite
fluidelor să se proiecteze şi să ia direcţia peretului unde s-a
generat depresiunea…„, spunea Henri Coandă într-un interviu
TV realizat în 1969.

Explicaţia „efectului Coandă”

Aplicaţiile bazate pe efectul Coandă nu sunt legate doar de
aeronautică, ele se regăsesc şi în alte domenii, precum cel
tehnic-industrial sau militar: atenuatoare de
zgomot, vizualizări cu fum, exhaustare de
gaze, ventilatoare, amplificatori de
fluide şi altele.

Demonstraţie practică

În clipul de mai jos avem o demonstraţie cu un
ejector care foloseşte efectul Coandă, simplu dar
suficient cât să ne facă să înţelegem potenţialul acestui fenomen:
fără niciun fel de piesă mecanică în mişcare
reuşeşte să antreneze cantităţi mari de aer.

Cea mai importantă aplicaţie a sa a fost şi va rămâne aceea de
propulsor, pentru că a genera forţe fără piese
mecanice în mişcare este dezideratul oricărui aparat de zbor al
viitorului.

Articol realizat în colaborare cu Asociaţia Henri
Coandă. Află mai multe despre Henri Coandă
pe www.jet100.com.