Electronicele care se autodistrug la o apăsare de buton, dizolvându-se în elementele constituente

Văzute până acum doar în filme, gadgeturile de unică folosinţă care se autodistrug şi dispar ca prin farmec după folosire ar putea deveni realitate în viitorul nu prea îndepărtat.

În prezent, noţiunea planned obsolescence (uzură morală planificată) este o politică respectată cu sfinţenie, începând cu producătorii din industria auto care folosesc cu zgârcenie tablă anti-coroziune tratată prin galvanizare, fabricanţi de aparatură electrocasnică bazată pe angrenaje cu roţi din plastic în loc de metal şi până la producătorii consacraţi de telefoane mobile, pentru care plasticul vopsit este ingredient de bază oricât de scump ar fi produsul respectiv. În curând această tactică ar putea fi dusă la un cu totul alt nivel, uzura încurajată prin metode mai mult sau mai puţin vizibile fiind înlocuită cu o metodă ce are efecte garantate şi imediate. Astfel, gadget-urile preferate ar putea fi comandate să se autodistrugă atunci când au fost furate sau au ieşit din garanţie, lăsând în urmă doar reziduuri reprezentând materiile prime constituente.

De acest plan se ocupă americanii de la DARPA, care au anunţat un program pentru finanţarea dezvoltării de echipamente electronice care se pot auto-distruge la o simplă apăsare de buton. Un prim răspuns a fost dat de un cercetător aparţinând Universităţii Iowa State, care a demonstrat o tehnologie ce permite realizarea de electronice care se dizolvă în apă. Printre premiaţi se numără şi IBM, compania primind o sponsorizare de 3.45 milioane dolari pentru crearea unui microcip capabil să se autodistrugă atunci când este comandat de la distanţă.

Echipa condusă de Reza Montazami, specialist în inginerie mecanică la Universitatea Iowa State, completează schema cu materiale pe bază de polimeri degradabil. Rezultatul este o nouă clasă de dispozitive electronice temporare, care pentru început şi-ar putea găsi aplicaţii în domeniul militar sau în medicină, spre exemplu producerea de senzori medicali care se dizolvă şi dispar din organism la ceva timp după ingerare.

Potrivit lui Montazami, nu există o limită pentru cât de complexe pot ajunge să fie aceste electronice temporare. Demonstraţiile sale au inclus o antenă pentru transmisiuni care s-a dizolvat după folosire lăsând în urmă doar zgură metalică şi un LED, care după ce a funcţionat un timp emiţând lumină albastră a dispărut aproape fără urmă.

Chiar dacă microcipurile pe bază de siliciu nu se dizolvă, compromiterea lor prin metoda descoperită de IBM asigură distrugerea completă a echipamentului respectiv, fără a lăsa nici un indiciu cu privire la funcţia îndeplinită sau scopul în care a fost folosit.