Energie electrică wireless – practici oculte de la Intel

În alte timpuri, demonstraţia de la Intel Developer Forum ar fi fost cosiderată vrăjitorie şi pedepsită pe măsură. În vremurile noastre, să aprinzi un bec de 60 W de la 1 m distanţă, fără o conexiune directă la o reţea electrică, este o realizare binevenită. Trebuie spus de la bun început că principiile care stau la baza acestei tehnologii nu sunt noi. Progresul tehnologic actual a permis însă punerea lor în practică într-un mod foarte eficient. Se cunoaştea faptul că se poate transmite energie electrică prin aer la o anumită distanţă, însă pierderile erau prea mari pentru aplicaţii practice.

Fenomenul folosit de inginerii de la Intel se numeşte inducţie rezonantă şi se bazează pe cercetările unui fizician de la MIT. Marin Soljacic a fost primul care a venit cu ideea transmiterii electricităţii cu ajutorul câmpurilor magnetice rezonante. Testele realizate de echipa de la MIT au reuşit să obţină o eficienţă de 50% pe o distanţă de câţiva metri. În demonstraţia publică de la Intel, un bec de 60 W a fost aprins de la o distanţă de 1 m cu pierderi de doar 25 %. Aşa cum se poate observa, circuitul de recepţie este destul de mic.

Aplicaţiile practice ale acestei tehnologii ar avea un impact destul de semnificativ asupra modului în care utilizăm echipamentele electronice. În principiu am putea încărca bateria unui laptop fără a-l conecta la priză. Aceasta şi este unul din obiectivele pe termen scurt al echipei de la Intel care se ocupă de proiect. Antena folosită pentru captarea energiei electrice wireless poate fi încorporată în baza carcasei unui PC portabil. De la un laptop se poate trece la dispozitive mai mici, cum ar fi telefoanele mobile sau playerele MP4. La ora actuală, aceastea din urmă se pot încărca atunci când sunt aşezate pe o anumită suprafaţă.