Interfaţa creier-PC, posibilă cu un nou tip de micro-fibre din carbon

Posibilitatea comunicării directe între creierul uman şi un sistem de calcul artificial a fost ilustrată de multe ori în filme, însă în lipsa tehnologiilor responsabile de crearea unor implanturi eficiente şi durabile idealul de a interacţiona cu PC-ul folosind puterea gândului a rămas până acum un vis mult prea greu de pus în practică.

Descoperirile unui grup de cercetători de la Universitatea din Pittsburg ar putea schimbat în mod radical datele problemei, deschizând calea pentru o nouă generaţie de implanturi pe creier, mult mai bine tolerate pe termen lung şi miniaturizate la un nivel care să permită monitorizarea precisă a neuronilor individuali. Toate aceste lucruri ar putea fi posibile cu ajutorul unei noi generaţii de electrozi realizaţi din micro-fibre de carbon, fiecare măsurând aproximativ 7 micrometri în diametru.

De 100 mai subţiri decât electrozii tradiţionali folosiţi acum în testele pe animale, cei realizaţi din fibre de carbon pot fi acoperiţi într-un înveliş protector menit să prevină reacţia de respingere, încurajând totodată formarea de legături directe între aceştia şi reţelele neuronale din creier. Spre comparaţie, electrozii metalici rigizi folosiţi în prezent pentru implanturi pe creier tind să fie prea mari pentru folosire îndelungată, favorizând cicatrizarea locală a ţesutului şi devenind tot mai ineficienţi în păstrarea unui canal de comunicaţie viabil. Implanturile cu micro-fibre de carbon ar putea scăpa cu totul de aceste probleme, iar diametrul redus al filamentelor de carbon lasă loc pentru creşterea densităţii de electrozi, fapt ce permite interacţiunea mai eficientă cu zone cheie ale creierului, cum ar fi centrii responsabili de vedere, auz, vorbire, sau controlul unor membre paralizate.

Pentru moment, experimentele de laborator au evidenţiat câteva obstacole care trebuie depăşite înainte ca implanturile cu electrozi din micro-fibre de carbon să devină realitate. Fiind foarte subţiri şi flexibile, filamentele din carbon sunt dificil de poziţionat şi inserat în ţesutul cerebral, multe rupându-se înainte de a fi montate.