Principii de functionare şi exemple
În primul rând trebuie spus care sunt părţile componente ale unei interfeţe touchscreen: (1) un ecran sau o suprafaţă peste care este lipit un strat special, care transformă presiunea si locaţia unde a avut loc contactul în impulsuri electrice şi (2) o componentă software care dictează ce se întâmplă în momentul în care utilizatorul interacţionează cu interfaţa multi-touch.
Unul din avantajele interfeţelor multi-touch faţă de utilizarea tastaturii şi mouse-ului este rapiditatea. Odată intrate gesturile în reflex, mişcările degetelor sunt mult mai rapide decât a mâinii.
Cu cât interfaţa hardware este mai evoluată, cu atât putem realiza gesturi mai fine, putem folosi mai multe degete, apoi totul depinzând de imaginaţia celui care a proiectat interfaţa. Luând ca exemplu interfaţa Apple iPhone, mediatizată în mai multe clipuri publicitare, prin acţiuni de trasare a unei linii imaginare cu degetul pe ecran se poate bloca/debloca telefonul, se poate trece la următoarea poză dintr-un slideshow, derula în lista de contacte, iar prin apăsarea simultană a ecranului cu două degete şi îndepărtarea/apropierea celor două puncte de contact se poate face ZOOM într-o fotografie.
O altă celebră interfaţă multi-touch este cea a Microsoft Surface, prezentată deja de noi. În cazul acesteia suprafaţa mare (o masă de 30 inch) permite interacţionearea simultană a mai multor persoane. Clipul video de mai jos ilustrează foarte bine posibilităţile interfeţei.
Înainte de start
În ciuda faptului că iPhone-ul are dezavantajele sale, unele chiar majore, cred că va fi avea un succes deplin, iar cel mai important pentru noi, va deschide noi perspective în dezvoltarea unor interfeţe performante de interacţionare cu dispozitivele electronice, mai evoluate decât deja îmbătrânita combinaţie tastatură şi mouse.
Cum s-a ajuns la multi-touch
Este sfârşitul lui iunie, este cald, dar asta nu contează pentru mulţimea care aşteaptă în faţa magazinelor Apple Store ora lansării lui iPhone, primul telefon şi smartphone din portofoliul Apple.
Prezentat pentru prima dată în ianuarie, iPhone-ul este unul dintre cele mai mediatizate produse şi cu siguranţă cel mai mediatizat din gama Apple. Ceea ce a atras din prima clipă la iPhone nu sunt specificaţiile ci faptul că partea frontală a telefonului este ocupată de un imens ecran touchscreen. Aţi auzit bine, nici un buton. Aici lucrurile se complică, Apple a trebuit să investească în interfaţa lui iPhone, mizând totul pe tehnologia multi-touch.
Dar ce este multi-touch şi cum ne va ajuta pe noi? În primul rând multi-touch nu este o tehnologie complet nouă, ci mai mult o evoluţie a ecranelor sensibile la atingere, care până în prezent, în marea lor majoritate, nu sunt capabile să interpreteze decât un singur punct de atingere şi acela cu dimensiuni reduse. Dacă aveţi laptop ştiţi foarte bine ce se întâmpă când apăsaţi touchpad-ul din greşeală cu palma. La fel ştiţi cât de greu este să faceţi drag and drop folosind degetul arătător.
Dezavantajul principal al suprafeţelor sensibile la atingere este, în opinia mea, faptul că încearcă să înlocuiască o interfaţă clasică: mouse-ul. Apple şi-a dat seama de acest lucru şi prin dezvoltarea unei interfeţe multi-touch pentru iPhone încearcă să folosească noile perspective ale suprafeţelor sensibile la atingere, care apar evidente când încercăm să folosim toate degetele mâinii pentru a interacţiona cu un dispozitiv electronic.