În ciuda sancţiunilor aspre la care a fost supusă ţara după războiul din 1953 şi dezvoltarea propriului program nuclear, Coreea de Nord reuşeşte să dezvolte electronice şi alte tehnologii „în casă”. Eforturile lor în domeniu sunt impresionante, dacă ţinem cont de faptul că ţara are un PIB de doar circa 28 de miliarde de dolari în cifră brută şi de 40 de miliarde de dolari ajustat la paritatea puterii de cumpărare. Acesta este mai mic decât PIB-ul regiunii Bucureşti-Ilfov.
Statul comunist are propriul sistem de operare şi un internet „rudimentar”, care este mai degrabă un intranet. Primul smartphone produs în ţară, Arirang AS1201, a fost lansat în 2013.
Când vine vorba de designul produselor, principala sursă de inspiraţie pentru inginerii din statul asiatic o reprezintă cea mai mare companie de tehnologie din lume, Apple. Regimul comunist nu se sfieşte să cloneze elemente ale produselor oferite de gigantul din SUA, deşi provine din ţara care este inamicul public numărul unu pentru Coreea de Nord. Sunt folosite şi elemente de design împrumutate de la Samsung, cea mai mare companie din Coreea de Sud, cu care regimul comunist se află, practic, în război, deoarece nu a fost semnat un tratat de pace după conflictul din peninsulă.
Cele mai multe electronice sunt produse de Mangyongdae, compania de IT de stat.
Mai jos vă prezentăm o listă cu electronice, programe software şi tehnologii disponibile în statul comunist.
Jindallae 3 este cel mai performant smartphone disponibil pe piaţă
Acesta este cel mai nou şi mai performant smartphone lansat în Coreea de Nord. Potrivit agenţiei de ştiri de stat din statul asiatic, noul model este „versatil şi funcţional”, fiind disponibil în culorile alb şi negru. Terminalul, care rulează o versiune modificată de Android, seamănă foarte mult cu un iPhone, atât la exterior cât şi pe partea software. Iconiţele aplicaţiilor sunt similare sau chiar identice cu cele din iOS. Butonul oval de Home de pe Jindallae 3 este similar cu cele de pe smartphone-urile Samsung.
Jindallae 2 dispune de aplicaţie anti-ţânţari
Recent au apărut detalii despre un alt smartphone disponibil în Coreea de Nord, despre care se crede că este modelul Jindallae anterior. Acesta rulează sistemul de operare Android 4.2 Jellybean, din care au fost eliminate toate serviciile Google. Atrage atenţia faptul că dispozitivul respectiv include o aplicaţie care îndepărtează ţânţarii, despre care nu se ştie cât este de eficientă. Telefonul dispun de chipset MediaTek, iar meniul sistemului de operare poate fi schimbat în limba engleză. Nu se ştie nici dacă utilizatorii au acces la un magazin de aplicaţii sau acestea vin toate preinstalate.
Tableta Ryonghung IPad
Lansată la începutul acestui an, tableta IPad (parcă ştim de undeva acest nume, nu?) vine cu un design asemănător cu cel al Apple iPad, dar cu caracteristici tehnice mult mai modeste. IPad are un procesor de 1 GHz, capacitate de stocare internă de 8 GB, 512 MB meorie RAM, ecran de 8 inci şi o greutate de 250 de grame. Se pare că autonomia bateriei este de doar şase ore.
Tableta Woolim
Acesta este genul de produs pe care mai bine nu îl ai, deoarece te poate băga în bucluc. Dispozitivul cu Android este înţesat cu tehnologie de urmărire pentru: produse de contrabandă, coordonate geografice, conţinut consumat de utilizatori etc. Atrage atenţia că de fiecare dată când este deschisă o aplicaţie, tableta face o captură de ecran. Mai mult, Woolim este o unealtă de propagandă care vine cu conţinut preinstalat.
Sistemul de operare pentru PC Red Star 3
Lansat în 2014, Red Star 3 este un sistem de operare bazat pe Linux destul de simplu, mai ales dacă îl comparăm cu platforme precum Windows sau macOS. Interfaţa de utilizare din Red Star 3 seamănă foarte mult cu cea din platforma dezvoltată de Apple. Cum nu există o piaţă a aplicaţiilor în statul asiatic, programele disponibile pentru sistemul de operare sunt foarte puţine, majoritatea fiind incluse în Red Star 3. Utilizatorul dispune de un editor de texte, un player video, un browser de internet, o aplicaţie de e-mail, calendar şi calculator.
Intranetul Kwangmyong
Toate aceste gadgeturi ar fi inutile dacă nu s-ar putea conecta la internet. Însă, în statul comunist doar „o mână” de persoane are acces la internetul pe care îl ştim noi. Aceştia sunt membrii familiei lui Kim Jong-un, oameni de încredere ai dictatorului, câteva persoane din mediul academic şi hackerii de stat. În toată ţara sunt mai puţin de 1.500 de adrese IP în uz. Prin comparaţie, în Coreea de Sud sunt peste 112 milioane. Pentru restul populaţiei există Kwangmyong (trad. – „strălucitor”), un fel de intranet în care se oferă acces la câteva zeci de site-uri şi pagini în care conţinutul este ales cu grijă. Kwangmyong este accesat de obicei printr-o conexiune dial-up şi include o reţea de socializare rudimentară, dar şi site-uri de ştiinţă.