Roboţelul din imaginile de mai jos nu a fost muşcat de un păianjen modificat genetic. De asemenea, acele role sau şenile pe care le foloseşte pentru deplasare nu sunt construite din bandă adezivă. Efectul ce stă la baza funcţionării roboţelului căţărător se numeşte electroadeziune sau atracţie electrostatică, controlată electronic. Un exemplu similar este electrizarea unui balon şi „lipirea” lui de un zid. Cele două şenile includ de electrozi subţiri dispuşi perpendicular pe directia de deplasare. Aceştia generează un câmp electrostatic între perete şi corpul robotului, câmp care „lipeşte” dispozitivul de suprafaţa pe care se deplasează.
Metoda de escaladare are nişte avantaje majore faţă de cele utilizate până acum. În primul rând, efectul de electroadeziune funcţionează pe aproape orice fel de suprafaţă, fie ea lucioasă sau prăfuită. Mişcarea este silenţioasă, iar şenilele maleabile permit chiar depăşirea unor mici obstacole sau trecerea peste concavităţi ale suprafeţei. Nu în ultimul rând, consumul de energie electrică necesar pentru realizarea câmpului electrostatic este foarte mic. SRI International (nu, nu este o sucursală a agenţiei româneşti omonime), compania care a construit roboţelul, vorbeşte despre o gamă foarte largă de aplicaţii ale tehnologiei prezentate mai sus şi suntem întru totul de acord cu ei.