Ecranele transparente au fost unele dintre subiectele preferate ale designerilor de interfeţe sau echipamente futuriste, însă produsul SpaceTop 3D, care a fost prezentat în cadrul conferinţei TED care a avut loc la Los Angeles, este un produs funcţional care ar putea ajunge pe piaţă în următorii zece ani.
Dezvoltat de Jinha Lee, un absolvent MIT care lucrează în prezent pentru divizia de televizoare a companiei Samsung, şi cercetătorii din cadrul Microsoft Applied Sciences Group, SpaceTop 3D este un sistem de prezentare şi control care permite manevrarea directă a conţinutului afişat într-un mod inovator, transparenţa acestuia fiind nu doar un truc estetic cu utilitate discutabilă, ci chiar esenţa noului mod de lucru propus.
Conform declaraţiilor făcute pentru BBC de către Jinha Lee, interacţiunea cu sistemele electronice este limitată de diferenţele între modul în care percepem informaţiile afişate pe un ecran şi posibilităţile limitate de control al acestora. În locul unui sistem clasic compus dintr-un ecran şi periferice, SpaceTop 3D propune o apropiere nouă, în care ecranul transparent este un strat intermediar pentru afişare iar manipularea conţinutului afişat se face direct, cu ajutorul mâinilor amplasate în spatele acestuia.
În acest mod, informaţia percepută vizual va putea fi manevrată direct, la fel ca un obiect solid real, de procesarea poziţiei mâinilor sau mişcărilor din ochi urmând să se ocupe un sistem optic încorporat în monitor. Conform producătorului, SpaceTop 3D permite utilizatorilor să manevreze informaţiile afişate cu aceeaşi uşurinţă cu care ar face-o în realitate, simplificând lucrul cu calculatorul în cazul începătorilor sau oferind posibilităţi avansate de control în cazul profesioniştilor.
Autorii sunt conştienţi de existenţa diverselor limitări, oferind şi un periferic tradiţional pentru operaţiunile de fineţe, însă, în cei zece ani prognozaţi pentru materializarea acestui concept într-un produs comercial, lucrurile s-ar putea îmbunătăţi. În plus, SpaceTop 3D ar trebui văzut doar ca un început deoarece, conform declaraţiilor făcute de autor, interfeţele cu utilizatorul încă ignoră interacţiunile tactile în care degetele şi pielea umană excelează, cum ar fi cele care permit diferenţierea între obiecte doar prin simpla senzaţie a texturii acestora