Steve Jobs: cum a salvat Apple de faliment şi trecerea pe profit

Prăbuşirea Apple după plecarea lui Steve Jobs a fost lentă şi sigură, drumul companiei către faliment fiind parcă pavat şi gata pregătit să-şi călăuzească „victima” pe ultimul drum. Nu s-a întâmplat însă aşa căci, la sfârşitul anului 1996, Apple avea să facă poate cea mai inspirată mişcare din ultima decadă: achiziţia NeXT contra sumei de 429 mil. $ şi repoziţionarea lui Steve la conducerea companiei – pentru început ca interimar, în locul lui Gil Amelio.

Până la sfârşitul lui 1998, cu Steve Jobs la timonă, Apple clarifică, printre altele, soarta a trei proiecte fără viitor: Newton, OpenDoc şi Cyber-dog.

Newton a fost primul PDA Apple şi totodată un precursor al smartphone-urilor. Dispozitivul înzestrat cu ecran tactil nu avea modul GSM, dar dispunea de funcţie de recunoaştere a scrisului de mână (handwriting recognition) şi rula aplicaţii de „office” specifice telefoanelor şi tabletelor din ziua de azi: agendă cu organizator, calculator, convertor unităţi de măsură, ora pe glob, procesor de text etc. PDA-ul Newton, nu a reuşit să se impună în faţa concurenţei. La sfârşitul anului 1998, Palm ajunsese deja un nume important pe piaţa de dispozitive portabile tip PDA, în vreme ce Newton era abandonat.

Existenţa Newton-ului a lăsat totuşi urme permanente în domeniul electronicelor: deşi nu a fost cel dintâi dispozitiv de tip PDA (fiind precedat de Psion Organizer), denumirea de Personal Digital Assistat a fost folosită şi asociată cu produslul Apple în premieră în 1992, de către John Sculley, la târgul Consumer Electronics Show din Las Vegas.

Al doilea proiect eşuat – OpenDoc, includea aplicaţii de procesare de text (word), calcul tabelar şi editare imagini. Nu a reuşit să rivalizeze cu aplicaţiile concurente de la Microsoft şi, cu toate că a continuat să fie prezent în Mac OS, a fost trecut pe linie moartă.

Cyberdog, a reprezentat prima suită de Internet pentru sistemul de operare Mac OS. Cyberdog a fost integrat în pachetul OpenDoc.

Primele semne de revenire ale companiei au apărut odată cu apariţia iMac-ului (1998) şi finalizarea noului Mac OS X (2001), calculatorul desktop destinat publicului larg. Cel dintâi model, iMac G3 („Bondi Blue”), s-a produs între anii 1998 şi 2003.

iMac-ul a fost încă de la început un computer all-in-one. Corpul său integra unitatea de calcul, interfeţele de conectare, unitatea de disc (la primele modele discheta de 3.5 inch, mai târziu discurile optice – CD / DVD) şi monitorul.

Omul care a conceput iMac-ul, Jonathan Ive, a fost acelaşi care a „desenat” iPod-ul şi iPhone-ul.

iBook, strămoşul celebrelor laptopuri MacBook, a apărut în 1999. Spre deosebire de seria profesională Powerbook (lansată în 1991, când Steve Jobs se ocupa de coordonarea NeXT şi Pixar), iBook-urile aveau un design mai prietenos şi se adresau tuturor pasionaţilor de calculatoare.

În 2000, cu ocazia Macworld Expo, Steve Jobs renunţă oficial la titulatura de „interimar” şi devine CEO permanent Apple.

Preocupările sale pentru partea de design se materializează într-un nou produs revoluţionar care avea să readucă Apple pe profit, după mai bine de un deceniu de declin – lansarea primului model de MP3 player iPod, în octombrie 2001. Tot atunci, Steve Jobs a început să fie şi cunoscut publicului larg, datorită discursurilor sale persuasive.

Primul iPod promitea stocarea întregii colecţii muzicale în buzunar, fiind un dispozitiv mic, ultra-portabil, dar în acelaşi timp încăpător. Hard disk-ul intern de 1.8 inch şi 5 GB memorie putea stoca 1000 de piese audio în format MP3, MP3 VBR, WAV şi AIFF, la un bitrate de 160 Kbps. Viteza de transfer era şi ea impresionantă: prin port-ul FireWire umpleai HDD-ul de 5 GB în 10 minute. Ca o comparaţie, prin USB-ul unui oricare alt MP3 player realizai acelaşi transfer în cinci ore! Autonomia iPod-ului era de 10 ore de redare continuă

Linia de playere iPod s-a ramificat în timp şi a ajuns să fie reprezentată de patru game: iPod Shuffle, iPod Classic, iPod Nano şi iPod Touch.

Profitul celor de la Apple nu a crescut doar datorită calculatoarelor şi hardware-urilor, foarte importante au fost mişcările de pe piaţa software. Iar aici menţionăm lansarea aplicaţiei iTunes Store: 200.000 de comenzi la lansare (aprilie 2003), din 2008 vendor-ul de muzică numărul 1 în Statele Unite, peste 16 miliarde de piese comercializate până în prezent.

La sfârşitul lui 2005, Apple anunţa cel mai mare profit din istoria companiei: 430 mil. $ profit net trimestrial.

Dar Apple şi Steve Jobs abia începeau să cunoască adevăratul succes. În 2006 s-a lansat laptop-ul MacBook, iar în 2007 a apărut gadgetul considerat cel mai revoluţionar din istorie: Apple iPhone!