Tehnologie nouă de amprentare: aflăm ce-ai atins ieri!

Amprenta ascunde mai mult decât numele şi CNP-ul nostru. În labirintul acela de şanţuri se "depozitează" tot felul de substanţe cu care intrăm în contact. Iar o nouă tehnică de analizare a amprentei digitale îi va ajuta pe anchetatori nu numai la simpla identificare a unei persoane ci inclusiv la descoperirea a ceea ce a atins "alaltăieri" – droguri, prafurile acelea folosite pentru construirea bombelor ş.a.m.d.

Vestea a apărut într-o ediţie recentă a revistei Science, printr-un articol semnat de profesorul de chimie Graham Cooks de la Universitatea Purdue. Acesta descrie modul cum o tehnică de laborator numită "mass spectometry" sau spectrometrie de masă ar putea fi de mare folos pentru investigatorii criminalişti.

Spectrometria de masă este o tehnică de determinare a tipului de substanţe prin analizarea a două componente ale moleculelor din compoziţia acestora: gradul de încărcare electrică, respectiv masa lor.  Echipamentul capabil să efectueze asemenea teste este deja disponibil pe piaţă, însă preţul său este prohibitiv.  De fapt, doar cele mai mari laboratoare de chimie din lume se pare că dispun de aşa ceva. Totuşi, cercetărorii sunt de părere că în câţiva ani – nu foarte mulţi – aceste echipamente se vor găsi la preţuri accesibile şi dimensiuni reduse, adică vor fi portabile, tocmai bune pentru minilaboratorarele criminalistice din maşinile specializate ale poliţiei.

Actualmente poliţiştii folosesc o anumită pulbere pentru a descoperi şi preleva o amprentă şi astfel eventualele substanţe asociate ei nu pot fi identificate din pricina denaturării rezultatului de către chimicalele din respectiva pulbere.
Aşadar era nevoie de metoda cea nouă de certetare a lui Graham Cooks. Aceasta constă în utilizarea unui spray în care găsim un lichid presurizat – apă sau combinaţie între apă şi alcool -, încărcat cu o sarcină electrică. O mică porţiune a amprentei prelevate este pulverizată cu o doză, evident infimă. Picurii microscopici dizolvă substanţele de pe acea porţiune, iar lichidul rezultat este depus pe suprafaţa traductorului conectat la spectrometru.

Mai departe, lichidul acesta este încălzit şi se evaporă. Rămân doar moleculele încărcate electric, caracteristice substanţelor obţinute după amprentare; li se măsoară masa şi gradul de încărcare electrică potrivit metodei de mai sus şi astfel se identifică substanţele "ascunse" de amprentă. Procesul se repetă până se "scanează" întreaga suprafaţă a amprentei digitale, obţinându-se în final şi o imagine bidimensională a acesteia. Cercetătorii au numit această metodă "desorption electrospray ionization" (prescurtat, Desi).

La modul practic, voluntarilor la experiment li s-a oferit ocazia să se mânjească pe degete. Unii cu puţină cocaină, alţii cu praf de explozibil, apoi aceştia s-au apucat să pipăie diverse suprafeţe – plastic, sticlă, hârtie, amprentele depuse fiind analizate ulterior de cercetători. Tehnica a dat rezultatele dorite, substanţele pe care voluntarii le-au atins au fost corect determinate şi în plus, datorită caracteristicii de analiză bidimensională, s-a putut constata exact până şi de la ce amprentă provine, de pildă, cocaina (urmele de praf iau forma şanţulurilor amprentei) dacă în locul prelevării se găsesc mai multe amprente suprapuse. Deci, anchetatorii îşi pot rafina în acest mod concluziile, evitând să arunce vina pe alte persoane care au atins aceeaşi suprafaţă unde a pus degetul făptaşul.

Universitatea Purdue a licenţiat tehnologia Desi către Prosolia, o firmă din Indianapolis – SUA care a şi fabricat deja analizoare pentru laboratoare serioase ce dispun de echipamente "mass spectometry" de ordinul sutelor de mii de dolari.  Potrivit spuselor lui Peter Kissinger – CEO Prosolia, compania a vândut 70 de analizoare şi anul acesta a pus la punct cea mai sofisticată versiune care costă cât un automobil de clasă medie (60.000 de dolari).Oricum, Prosolia are ca preocupare principală fabricarea de aparate pentru uz medical şi intenţionează să îmbunătăţească analizorul Desi mai degrabă pentru aplicaţii precum studierea ţesuturilor de piele pentru identificarea de celule cancerigene. Kissinger crede că un produs portabil (analizor Desi plus spectrometru de masă) ar trebui să devină realitate într-un an, doi.

Chimistul Graham Cooks atrage însă atenţia asupra unor posibile implicaţii de ordin etic, anume că unele companii ar putea utiliza tehnologia după ce devine accesibilă pentru verificarea afinităţii pentru droguri a angajaţilor. De exemplu prin analizarea amprentelor pe care aceştia le lasă pe tastatură după ce pleacă spre casă. Eh, doar o altă modalitate de a se afla totul despre tine.