După un demaraj extrem de lent care a început pe la mijlocul anilor `80, tiparul 3D a început să devină nu doar o curiozitate din ce în ce mai accesibilă pentru executarea unor proiecte mărunte, dar şi o soluţie pentru proiectele inginereşti complexe. Olandezii de la Universe Architecture au anunţat că vor finaliza în 2014 prima casă realizată cu ajutorul acestei tehnologii, însă European Space Agency plusează cu ceva şi mai impresionant.
Utilizând aceeaşi maşină industrială D-Shape fabricată Monolite UK Ltd, European Space Agency intenţionează să folosească capabilităţile acesteia de modelare a formelor pornind de la un material sub formă de pulbere pentru a construi viitoarele adăposturi umane pe care, sperăm, că le vom clădi într-o bună zi pe Lună. Această soluţie este una foarte interesantă deoarece reduce costurile exorbitante ale transportului materialelor de construcţie prin utilizarea rocilor disponibile la faţa locului.
Materialul folosit de ingineri a fost praful bazaltic, ale cărui proprietăţi se apropie cel mai mult de cele ale regolitului lunar, acesta fiind amestecat cu oxid de magneziu şi un liant special, menit să transforme acest amestec într-o rocă dură. Inginerii de la European Space Agency şi partenerii lor din cadrul companiei de arhitectură Foster + Partners au plecat de la un cadrul uşor metalic, maşina de tipar D-Shape acoperind ulterior structura cu un strat solid din acest material. Testele au cuprins şi simularea funcţionării în vid, o problemă de care se vor lovi viitori constructori lunari, iar tehnologia este aptă şi pentru acest mod de lucru.
Dacă acest proiect se va dovedi a fi unul viabil, iar primul test finalizat cu succes aşa ne spune, viitoarele construcţii lunare vor folosi spaţii de locuit gonflabile care vor fi aduse de pe Terra, însă masiva structură de protecţie menită să ferească locuitorii de radiaţii şi micrometeoriţi va fi fabricată la faţa locului, reducând astfel costurile proiectului.