Fie că au ajuns în această situație dintr-un accident, sau că s-au născut cu hadicap locomotor sever, persoanele paralizate au acum șanse mai bune la o viață semi-independetă, folosind brațe robotizate pe care le pot controla cu ajutorul unor implanturi de ultimă generație.
Folosite de mulți ani în aplicații industriale, brațele robotizate pot manevra obiecte cu dexteritatea unui meseriaș iscusit, însă doar dacă sunt controlate de un computer. În schimb, lipsa unei interfețe directă creier-mașină a făcut imposibilă replicarea acestor performanțe de către persoanele care ar avea cea mai mare nevoie de soluții pentru redobândirea mobilității pierdute.
Lucrând de mulți ani la perfectarea unei astfel de soluții, cercetătorii Universități John Hopkins au demonstrat prototipul unui implant capabil să ofere unui bărbat parțial paralizat controlul asupra a două brațe robotizate. Mișcate folosind nimic altceva decât propriile gânduri, brațele mai primesc doar comenzi de tip deschide/închide, declanșate de tresăririle mâinilor pacientului. Pentru și mai multă versatilitate, brațele asistate de computer suportă și comenzi bazate pe context, precum acțiunea de tăiere a alimentului servit și echiparea ustensilei dorită (ex. furculiță sau cuțit). Practic, întregul sistem este proiectat pentru a reduce pe cât posibil necesarul de control direct la îndeplinirea diverselor sarcini, computerul funcționând mai degrabă ca un asistent, capabil de învățare și auto-adaptare la nevoile de utilizare.
Cert este că tehnologia încă se află la un stadiu timpuriu, oamenii de știință încercând acum să adauge și alte aspecte de bază ale interacțiunii umane, precum senzația tactilă obținută la manevrarea diverselor obiecte. Spre exemplu, fără senzație tactilă este imposibil să discerni dacă forța cu care apuci un pahar din plastic este cea potrivită, acesta fiind strivit sau scăpat pe jos dacă brațul robotizat a fost setat incorect. Tot asimilată senzațiilor tactile este și poziționarea în spațiu, majoritatea oamenilor simțind pur și simplu poziția membrelor, chiar și cu ochii închiși. Astfel, mai mult decât controlul mișcării, senzațiile tactile sunt esențiale pentru facilitarea controlului fin și, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, integrarea membrelor artificiale ca și înlocuitori pentru cele naturale.