Capabile să folosească doar o porţiune îngustă din spectrul luminii solare, panourile fotovoltaice transformă în electricitate doar o mică parte din energia pe care o primesc, restul încălzind suprafaţa celulei fotovoltaice care îşi pierde astfel şi mai mult din randament.
Un grup de cercetători ai universităţii americane MIT au găsit însă o soluţie pentru convertirea unei porţiuni mai mari din spectrul luminii solare la lungimea de undă acceptată de panoul fotovoltaic. În loc să recurgă la suprapunerea mai multor straturi de celule fotovoltaice, acordate pentru a răspunde la lumină cu diferite lungimi de undă, aceştia au folosit un panou fotovoltaic obişnuit la care spatele celulelor fotovoltaice este acoperit cu un strat fin de nanoparticule. Fabricate la o dimensiune şi geometrie atent controlată, nanoparticulele absorb energia care a trecut de celula fotovoltaică transformând-o în căldură. Însă conversia nu se opreşte aici, nanostructurile din carbon radiind înapoi lumină cu exact lungimea de undă necesară celulelor fotovoltaice.
În acest mod este posibilă valorificarea întregului spectru al luminii solare, randamentul panourilor termo-fotovoltaice putând depăşi cu uşurinţă pragul de 32% atins cu cele mai costisitoare panouri fotovoltaice multistrat testate până acum.
Din păcate producerea la scară largă a nanotuburilor de carbon cu exact forma şi dimensiunea dorită nu este o sarcină uşoară, însă dacă testele de laborator aduc rezultatele dorite putem spera ca tehnologia să fie perfecţionată în următorii ani.