Apple Music – bun şi suficient de ieftin

S-a spus despre Apple Music că este ucigaşul serviciilor gratuite de streaming. A fost comparat cu liderul acestui segment, Spotify, dar şi cu deja activul Google Music. Şi, cu forţa pe care o are Apple, cu al său iTunes, era şi normal să fie temut de concurenţă şi aşteptat cu interes de utilizatori.

Preţ şi disponibilitate

Din fericire, spre deosebire de alte servicii de muzică, filme sau cărţi electronice, Apple Music este disponibil încă de la lansare într-un număr mare de ţări. Printre acestea şi România, motiv pentru care am putut testa aplicaţia încă din seara lansării.

Pentru a primi noul Apple Music trebuie mai întâi să faci update la iOS 8.4.

Apple Music costă 5 euro pe lună sau 8 euro pe lună, dacă optezi pentru opţiunea Family, care permite mai multor membrii ai familiei să folosească serviciul pe acelaşi abonament.

Primele trei luni sunt gratuite, aşa că îl poţi testa fără plăteşti. Dar, dacă te răzgândeşti şi nu mai vrei să-l foloseşti, va trebui să dezactivezi înoirea automată a abonamentului. Acest lucru se poate face simplu, din contul de pe dispozitivul folosit, secţiunea Subscriptions, opţiunea Manage.

Aplicaţia

Apple a înghesuit, la propriu şi la figurat, cam tot ce putea include un serviciu muzical: muzică disponibilă la cerere, recomandări inclusiv sub formă de playlisturi, radio, muzica proprie şi ”tentativa” de reţea socială numită Connect. Ţinând cont de toate aceste tipuri de conţinut, Apple a făcut o treabă decentă în organizarea acestora dar departe de a fi ideală.

Aplicaţia Apple Music păstrează principiile de design din versiunile anterioare, cu secţiunile plasate în partea de jos a ecranului, doar că, evident, au apărut secţiuni noi. Multe dintre paginile secţiunilor folosesc însă elemente de design împrumutate de la App Store.

La prima deschidere a aplicaţiei (şi oricând, din meniul de utilizator) poţi personaliza conţinutul afişat în aplicaţie prin alegerea artiştilor şi genurilor preferate, dar şi prin specificarea celor care nu-ţi plac. În acest fel, recomandările şi rezultatele căutărilor vor corespunde gusturilor proprii.

Există 5 secţiuni mari şi late: For you, New, Radio, Connect şi My Music.

În ”For you” avem recomandări făcute pe baza genurilor şi artiştilor preferaţi. Vorbim atât de albume recomantate, cât şi de diverse playlisturi cu melodii ale unui anumit artist sau pe un anumit gen.

”New” este secţiunea în care s-a înghesuit ceea ce nu corespundea altor categorii. Pe lângă noutăţile şi topurile muzicale pe care te aştepţi să le găseşti aici, Apple a pus şi alte tipuri de conţinut: liste de melodii create de editorii Apple sau ai unor instituţii media de renume; playlist-uri recomandate pentru diverse activităţi, gen alergat; melodii celebre dar vechi; coloane sonore ale unor filme şi chiar videoclipuri.

Personal, aş fi considerat mai logică plasarea playlist-urilor menţionate în secţiunea ”For you” pentru că sunt mai degrabă recomandări decât muzică nouă. Michael Jackson în secţiunea ”New” e doar un exemplu de nepotrivire.

Radio este exact ce te-ai aştepta şi cum te-ai aştepta: o listă de posturi de radio pe genuri muzicale şi câteva recomandări. Connect este un fel de Twitter unde poţi urmări ce postează artiştii preferaţi iar în My Music ai melodiile şi playlist-urile proprii.

”Now Playing”, pagina în care vezi şi poţi să interacţionezi cu melodia redată, seamănă şi se comportă izbitor de asemănător cu cea din Play Music, serviciul celor de la Google. Dintr-un anumit punct de vedere este un aspect pozitiv, pentru că acesta era unul din punctele forte ale aplicaţiei Google, iar Apple recunoaşte astfel tacit acest lucru.

Cei care nu au folosit până acum Google Play Music se vor acomoda rapid cu cele două gesturi care definesc fereastra ”Now Playing”: swipe de sus în jos pentru minimizare (şi navigarea în cadrul aplicaţiei în timp ce asculţi) şi swipe de la stânga la dreapta pentru a reveni la pagina anterioară.

Din ”Now Playing” poţi să porneşti un post de radio bazat pe melodia redată, unde vei asculta melodii asemănătoare. Poţi să trimiţi stream-ul către un Apple TV. Poţi să descarci melodia, pentru a o asculta şi offline, dar pentru asta trebuie să activezi iCloud Music Library. Din păcate, la momentul scrieri acestui material, există un bug care nu permite activarea iCloud Music Library pentru un număr mare de utilizatori, inclusiv pe dispozitivele pe care am tesat noi.

Căutarea face distincţia între muzica disponibilă prin streaming şi cea locală. În cazul primeia conţinutul este împărţit pe artişti, albume, melodii, playlisturi, posturi de radio şi videoclipuri.

Muzica

Conţinutul disponibil poate varia de la ţară la ţară, în funcţie de drepturile de difuzare şi înţelegerile dintre Apple şi producători.

Artiştii internaţionali sunt prezenţi cu reportoriul complet. În schimb, pe partea artiştilor autohtoni lucrurile stau la polul opus, fiind disponibile un număr restrând de melodii, şi acestea găsite mai degrabă pe diverse compilaţii decât organizate pe albume de studio.

În loc de MP3 la bitrate de 320 kbps, Apple a ales propriul format AAC dar la 256 kbps. S-a făcut mare tam tam pe acest lucru când s-a aflat opţiunea aleasă de Apple. În realitate, nu am sesizat diferenţe de calitate între Apple Music şi Google Music.

Una peste alta, Apple Music a început promiţător şi sunt convins că va câştiga numeroşi adepţi şi în România, mai ales că preţul pentru ţara noastră, 5 euro, este la jumătate faţă de ţări precum Franţa sau Anglia.

Puţină voinţă şi un update viitor poate rezolva şi dezordinea din ”New”, plus cele câteva bug-uri vizibile încă din seara lansării. Cu toate micile probleme, prima impresie lăsată de Apple Music este bună, mult mai bună decât mă aşteptam din ce aflasem înainte de lansare.