În prezent, Bitcoin şi piaţa de criptomonede în general, reprezintă doar un segment de nişă puţin cunoscut în afara cercurilor de investitori profesionişti şi amatori dornici să profite de pe urma variaţiilor apărute în cotele de tranzacţionare. Cu toate acestea, activitatea de „minare” prin care sunt validate tranzacţiile cu monede virtuale implică un consum de energie comparabil unei ţări de mărime medie, contribuind semnificativ la încălzirea globală prin emisii de gaze cu efect de seră.
Însă potrivit unui studiu întocmit de experţi în domeniu, adoptarea la scară mai largă a tranzacţiilor cu monede virtuale, cumulat cu modul în care tehnologia blockchain creşte în timp puterea de procesare necesară pentru validarea fiecărei tranzacţii, va determina un consum de energie atât de mare încât ar putea pune în pericol însăşi supravieţuirea civilizaţiei umane.
Larg acceptată ca o condiţie esenţială pentru evitarea efectelor cu adevărat distructive ale încălzirii globale, ţinta de 1.5°C peste nivelul de temperatură pre-industrial, stabilită în acordul climatic de la Paris, este deja pe cale să fie ratată. De vină este lipsa de măsuri concrete din partea celor 195 de naţiuni semnatare, puţinele iniţiative luate având un impact cumulat prea mic pentru a contrabalansa folosirea la scară largă a tehnologiilor poluante.
Apărând ca o calamitate peste eforturile deja insuficiente de limitare a încălzirii globale, bula speculativă care a antrenat explozia interesului faţă de tranzacţiile cu monede virtuale în anul 2017 a generat un consum de energie suplimentar de 42TWhr/an, emisiile de CO2 în atmosferă echivalând cu aproximativ 1 milion de zboruri transatlantice.
Dacă tendinţa actuală se menţine, aportul suplimentar de gaze cu efect de seră rezultate în urma tranzacţiilor cu criptomonende şi activitatea de minare prin care acestea sunt generate, ar putea duce încălzirea globală peste nivelul critic de +2°C în preajma anului 2033.
Trebuie spus că estimarea de +2°C peste nivelul pre-industrial reprezintă o valoare medie, tendinţa generală sesizabilă şi în prezent fiind de amplificare a extremelor de temperatură, cu concentrarea efectelor tocmai în zonele cele mai vulnerabile, cum ar fi polii planetei. Printre efectele distructive deja resimţite se numără şi creşterea în intensitate a fenomenelor atmosferice de mare intensitate. În viitor, creşterile de temperatură şi seceta ar putea lăsa zone întinse impracticabile pentru agricultură. Cumulat cu creşterea nivelului mării, am putea asista la episoade dramatice de migrare a populaţiilor umane aflate în zonele cele mai expuse şi degradarea treptată a calităţii vieţii.