Cum arată lansarea unui satelit din centrifugă, la 1600 Km/oră. Imagini în premieră

Până acum, lansarea unui satelit pe orbita Pământului consta în montarea acestuia pe o rachetă foarte înaltă, declanșată doar după pregătiri minuțioase. Curând ar putea apărea și o soluție low-cost.

Denumit SpinLaunch, dispozitivul finanțat de NASA este gândit să elimine sau măcar să reducă nevoia folosirii de rachete, tăind cu mult din costul de lansare al sateliților pe orbita Pământului.

Tehnologia nu chiar atât de nouă, experimentele cu tunuri centrifugale dezvoltate pentru uz militar, lansând proiectile pe distanțe de zeci sau chiar peste o sută kilometri, motivând dezvoltarea pe termen lung a acestei tehnologii.

Resuscitată de un startup californian numit SpinLaunch, tehnologia reimaginată cu mijloace moderne se concretizează într-o centrifugă cu diametru de 91 de metri care funcționează într-o cameră de vid, din care aerul a fost extras în prealabil pentru a evita pierderile de energie rezultate din frecarea cu aerul la viteze de peste 8000 kilometri pe oră.

Fondat în anul 2014 ca o alternativă la sistemele de propulsie convenționale, SpinLaunch a propus accelerarea centrifugală a sateliților destinați plasării pe orbita pământului, mizând apoi pe inerția satelitului devenit proiectil pentru atingerea altitudinii dorite.

Venind să confirme potențialul tehnologiei care părea mai degrabă nerealistă, NASA a acordat pentru SpinLaunch un contract finanțat cu bani de la bugetul SUA, vizând folosirea centrifugei experimentale pentru a accelera pe orbită.

În cele din urmă, pariul a dat roade, măcar parțial. Chiar dacă încă nu putem vorbi de lansarea centrifugală unui satelit, care chiar să ajungă pe orbita Pământului, tot putem analiza prototipul unu sistem care ar putea reduce în mod dramatic costul lansării de sateliți pentru uz comercial.

Concret, experimentul surprins pe video arată un „satelit” înlocuitor, trimis până la altitudinea de 7600 metri fără ajutorul unei rachete. Deși nu pare mult, altitudinea finală și viteza inițială sun suficient de mari pentru a „tăia” în mod considerabil din puterea necesară unei lansări convenționale. Odată perfecționat, sistemul ar putea reduce considerabil, chiar dacă nu elimina, costul lansărilor de noi sateliți.

Potrivit dezvoltatorului SpinLaunch, câștigul de viteză obținut prin centrifugare poate reduce de 4 ori necesarul de combustibil și de 10 ori costul lansării pe orbită. În plus, o astfel de centrifugă ar putea accelera mai mi mulți sateliți în aceeași zi, atât timp cât restul dispozitivului de lansare este pregătit pentru a duce la bun sfârșit ultima parte a procesului de pasare pe orbită.

Aparent, sistemul este configurabil, clientul putând selecta accelerația maxim suportabilă de dispozitivul trimis spre lansare, urmând să compenseze restul procesului de lansare cu ajutorul unei rachete convenționale.

Luând exemplul Starlink, nevoia de a trimite pe orbită o întreagă constelație, formată din mii de micro-sateliți care necesită înlocuire periodică, ar putea fi mai importantă decât siguranța unui dispozitiv de lansare care nu „strivește” echipamentul de înaltă tehnologie prin accelerarea într-o cameră centrifugală. De la un punct, poate fi mai ieftin să optimizezi echipamentul trimis spre lansare, decât să plătești pentru un mecanism de lansare garantat să-l aducă pe orbită complet intact.