Cunoşti ecuaţia copil-internet? Cum o tratezi?

Cum te implici ca părinte în relaţia negativă copil-internet?
Spuneam mai adineaori că nu mi se pare corect să îngrădeşti un copil. Prin urmare nici n-o să-i tai accesul la net (unii sunt capabili să fugă de-acasă, alţii să consume banii pe Internet Cafe). Îngrădindu-l: îl consideri prost, limitat, animal, ratat, incapabil şi uiţi că şi tu ai fost copil. La urma urmei un copil e un om mai inocent, lipsit de experienţă, dar şi un curios, un mic rebel. Totuşi, nu mi se pare normal nici să-i permiţi totul sau mai bine spus, să-l laşi să funcţioneze de capul… anturajului ori a stimulilor externi.

Şi aici intervine educaţia, educaţie ce nu se poate rezuma la banalitatea "salută-ţi vecinii, să nu zică că suntem neam prost". Şi ca să ştii s-o faci educaţia asta coerent, ca părinte trebuie, zic eu, să te autoeduci continuu. Istericalele, stresul autogenerat şi propria-ţi lipsă de cunoaştere nu fac decât să-ţi rateze şansele de impunere sănătoasă. Şi, revenind la net. Fii sigur că Andreiuţ sau Măriuca n-o să-ţi detalieze "traseul zilnic" pe net, aşa că previziunea e o componentă necesară. Şi dacă eşti prevăzător nu te-apuci să-i spui scurt că nu-i bine să se întâlnească cu necunoscuta Y întâlnită pe Yahoo Messenger, ci îi dai detalii despre ce se poate întâmpla. Nu-l bloca, da-i informaţie rumegabilă.

Dacă-i la vârsta pubertăţii nu te sfii să-i explici despre boli venerice, despre faptul că e bine să fii sociabil, să zâmbeşti, dar cum "viaţa e curbă" oricând o poate întâlni pe Ileana Cosânzeana cea cu scurgeri vaginale de la diverşi Feţi Frumoşi. Explică-i să nu se lase influenţat de vorbe dintre cele mai înduioşătoare recepţionate online ori offline. Cele mai frumoase vorbe sunt materie primă pentru politică respectiv, exagerări ieftine şi dubioase (în opinia mea ridicolă) în cazul relaţiilor, fie şi potenţiale. Ca părinţi trebuie să fiţi aşi în domeniul comunicării cu sângele vostru mai tânăr, altfel pierdeţi vremea.

Pentru că aţi trecut prin viaţă, aveţi o oarecare experienţă. Chiar dacă pe vremea voastră internetul nici nu exista, nu trebuie să vă fie greu să faceţi conexiuni cu păţaniile voastre din trecut. Faptul că veţi fi deschişi şi sinceri, nu are decât să vă apropie de odraslă: "da am cunoscut şi eu un tip la varsta ta si credeam că-i cel mai … pentru că m-am lăsat influenţată de chipul lui. Dar am păţit…. Abia apoi l-am cunoscut pe nebunul ăsta de taică-tau care întradevăr….".

O altă soluţie ar fi să apelaţi la cineva de încredere şi de varstă apropiată de copil. De pildă la verişorul (verisoara) X de 18 ani cu oareşce înţelepciune şi abilitate de comunicare pentru a explica unele chestiuni unui copil de 10-15 ani. Este altfel receptat.

Acasă se poate acţiona şi cu ajutorul tehnlologiei: firewall-ul, aplicaţiile de control parental. Adică există anumite programe (dacă nu te pricepi, apelezi la specialist), cu o bogată bază de date, actualizabilă constant, capabile să pună o barieră între ceea ce poate fi accesibil sau nu de pe internet pe un anume computer. Un asemenea program poate bloca site-uri dintre cele considerate pornografice ori nerecomandate minorilor. Unele zice-se că ar împiedica şi dezvăluirea de informaţii personale. Cum nimic nu-i perfect, nu te poţi 100% baza pe ele.

Aplicaţiile de tip "parental control" permit "spionarea" conversaţiilor, a site-urilor accesate de utilizator  pe lângă blocarea siturilor indezirabile. Dar dacă puştiul vostru "e mai deştept decât al lor", tot degeaba. Până la urmă, ceea ce contează maxim, este "sădirea valorilor sănătoase" în copil. Că de ars se arde  oricine odată în viaţă, contează să nu bage mâna în foc şi după.