Cunoşti ecuaţia copil-internet? Cum o tratezi?

Şi în sfârşit, pentru părinţii care nu prea au habar, cum arata un chat pe mess? Iată-ne, eu plus blogerul Mihai de 15 ani din Baia Mare (mihaik93.blogspot.com) intr-un mini-interviu. Nu l-am cunoscut pe viu, îl ştiu însă de câteva luni, după ce i-am reperat respectabilul blog.

Eu: sal
Mihai: salut
Eu: cf?
Mihai: bine fac
Eu: cati ani ai?
Mihai: 15
Eu: in ce clasa esti?
Mihai: a 8 a
Eu: la 15 ani?
Mihai: dea… ma dat mama mai tarziu la scoala
Eu: nu te simti prost intre piticii aia de 14?
Mihai: nu
Mihai: ma simt chiar destept 😀
Mihai: si mare
Eu: ai blog, de cat timp?
Mihai: din 16 Martie
Eu: de ce l-ai facut?
Mihai: l-am facut din lipsa de ocupatie
Mihai: apoi cu timpul a inceput sa-mi placa
Mihai: si de atunci tot scriu
Eu: sau lipsa de prieteni?
Mihai: nu duc lipsa de prieteni
Mihai: am foarte multi, de toate varstele
Mihai: doar ca blogul a devenit un hobby sau mai bine zis un drog
Eu: de aia iei note tot mai mici la scoala?
Mihai: asta face parte din interviu ?
Eu: hai mai, raspunde, nu tre sa fii solemn
Mihai: nu iau note mici
Mihai: sunt bune ma mentin la media anuala peste 9,20
Eu: nasol :-))
Mihai: non-stop am inceput cu medii mari din clasa a 5 a si apoi am tot scazut
Eu: tot ma complexezi, eu aveam vreo 8 media prin cls 8
Mihai: haha
Mihai: sunt mai bun, sunt mai inteligent
Mihai: ţâc ţâc
Eu: parerea ta de copil 🙂
Mihai: da… e de matur
Eu: cate articole scrii pe zi?
Mihai: 6-7,  depinde de inspiratie
Eu: cum ai inceput, ce scriai pe-atunci?
Mihai: scriam stiri, recunosc nu cu Copy-Paste
Mihai: ca auzisem ca nu e frumos… dar scriam apoi dupa 1 luna…
Mihai: am inceput sa scriu articole personale
Mihai: nu luam de acolo si puneam pe blog, luam ideea
Eu: ti-ai schimbat stilul de scris, de a gandi de cand scrii pe blog?
Mihai: oarecum
Eu: decand evident citesti si blogu’ meu
Mihai: nu doar scriind, citindui si pe altii
Eu: pe mine 🙂
Mihai: si tu faci parte din aia pe care-i citesc
Mihai: ”fericeste-te”
Eu: asa bou mic, castigi bani de pe blog, de cand, si cat?
Mihai: castig, nu prea mult, dar castig
Mihai: depinde de vizitatori
Mihai: nu vreau sa fac avere din blog
Eu: zi o medie lunara, doar nu esti politician sa te temi de dat explicatii
Mihai: depinde, nu pot sa spun
Mihai: nu urmaresc saptamanal
Eu: hai ma, ti-au intrat ceva bani pana acum, cat?
Mihai: da mi-au intrat vreo 200 si ceva de $
Mihai: pai de cand am blogul am facut aproape 300 $
Eu: e mai ok decat toate alocatiile de la Tariceanu pe anul asta
Mihai: se poate spune, ne-au marit-o cu 2 lei
Eu: ce ti-ai cumparat de banii astia?
Mihai: nu mi-am cumparat nimic
Eu: esti strangator?
Mihai: vreau sa cumpar ceva mai valoros si sa spun ca e cumparat din banii mei
Eu: iesi mai putin din casa de cand ai blog?
Mihai: nu, ies cu prietenii prin oras prin weekend-uri cu bmx-ul prin padure
Eu: ce pasiuni mai ai?
Mihai: pasiuni ? pai…
Mihai: calculatorul, blogul, fotografia si downhill-ul
Mihai: +drumetiile prin padure sau alte locatii prin natura
Eu: da, imi plac fotografiile tale, esti un profi
Mihai: haha profesionist
Mihai: cu un canon de ala ?  :))
Eu: nu conteaza aparatul ci operatorul
Mihai: un Nikon D90 si-s profesionist
Eu: ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?
Mihai: probabil mic
Mihai: dar si posibil sa ma fac mai mare
Eu: genial, eu m-am facut deja mic, esti in avantaj, ai de la cine invata
Mihai: dadada
Mihai: "MODELULE"
Eu: bine, merci de interviu si n-ai pentru ce
Mihai: ceau

Îmi place să mă laud. Pentru că am cu ce sau pentru că mă laudă
alţii. Uneori. De pildă, acum mă laud cu faptul că deşi sunt un
deja înţelept, moş şi bătrân potrivit buletinului, am o moacă de
puştan. Cel puţin până nu mă stresează treburile cotidiene, berea
ori ţigările – inevitabile alimente dăunătoare ce-mi curg prin
stomac printr-un gest reflex si nefericit. Nu mă laud aiurea ci
pentru a ajunge odată la esenţa acestui articol. Copiii şi
Internetul se cuplează într-o ecuaţie relativ bine
cunoscută pentru mine. Mi-e foarte uşor să le pătrund pe sub piele
în calitate de „psiholog”, plus că mai ştiu şi cum se apasă bumbii
computerului. Ca părinţi, slabe vă sunt şansele să aflaţi că mai
toţi băieţii de 12-15 ani dotaţi cu PC tastează
www.redtube sau pornhub punct com
(nu zic din start că-i bine ori rău, că n-am dreptul ăsta
filosofic; dau cu opinia mai încolo). Aflu asemenea detalii fără să
vreau neapărat, pentru că ştiu să fiu prietenos cu oricine –
indiferent de vârstă – şi pentru că cei mai mici mă confundă vizual
cu unul de-al lor.

Acu’ vreo lună îmi bate-n uşă un cuplu de Martori ai lui Iehova.
„Bună ziua, aici stă un băiat, Adrian de 15 ani?” (au mai dat odată
peste mine când eram bărbierit fresh şi m-au ţinut minte după ce
le-am spus că îi pot convinge s-o lase mai moale cu credinţa, în
favoarea cercetării). „Sunteţi de la SRI?” – i-am luat în glumă,
„De unde mă cunoaşteţi?”. Ei bine, lăsând la o parte detaliile, am
primit o revistuţă de aceea pe care ortodocşii şi catolicii o
primesc cu drag ca s-o folosească la împachetat diverse cele ori
mai grav ca înlocuitor de hârtie igienică în perioade de criză
economică. M-am cuplat imediat de pliantul
„Treziţi-vă„, având ca titlu principal,
„Internetul. Ştiţi să vă protejaţi copilul?„.

Cele câteva pagini dedicate acestui titlu sunt frumos scrise
(slavă domnului, fără multe conexiuni
biblice) şi destul de bine închegate ca informaţie oferită
părinţilor de tot soiul. Adică şi pentru cei care au cumpărat un
computer ori un telefon pentru copil, fără ca aceşti părinţi să
ştie prea multe despre manevrarea respectivelor unelte hi-tech. Cu
riscul de a se arunca cu pietre spre mine, poate ăl mai păcătos om
în viaţă, o să copiez (aproximativ) conceptele expuse, dar o să le
expun în jalnica mea manieră, completez cu antecedentele mele
într-ale tastatului, cu ideile mele de mare psiholog
auto-revendicat şi cu informaţiile mele de spion.

„La orice oră, milioane de tineri navighează pe internet
acasă, la şcoală sau la prieteni. Cu un telefon mobil sau cu un alt
aparat portabil, pot intra pe net de oriunde s-ar afla. Dacă eşti
părinte, te confrunţi cu o problemă serioasă: copilul tău se
descurcă mai bine decât tine pe net şi poate că nici nu-ţi dă prea
multe detalii despre cum îl foloseşte”. Corect? În mare,
aşa e, să recunoaştem.

Articolul publicat în Treziţi-vă pune apoi întrebarea
dacă asta ar trebui să te îngrijoreze sau nu, pe tine – părintele.
„Categoric”. Sunt de acord, dar asta nu înseamnă să te transformi
în „Big Brother”. Zic că nu trebuie să-i verifici corespondenţa
privată (o să te sperii oricum de limbaj şi subiecte abordate; o
poţi face odată, dar NU într-o continuă supravegheere) ci mai
degrabă să înţelegi faptul că trebuie să-i acorzi copilului tău o
anumită atenţie, educându-l, explicându-i ce-i bine ori rău, în
avantajul său. Fireşte, explicând coerent, justificând, nu dictând
„legi” la care odrasla ar fi obligat-automat să se conformeze – o
vei face şi mai dispusă să încerce experienţe cu potenţial
dăunător.

Statistici şi info
interesante:

• În SUA, 93% dintre tinerii
  între 12 şi 17 ani folosesc Internetul. 90% dintre tinerii intre 8
  si 16 ani recunosc că au dat peste materiale pornografice pe
  net.
• „Părinţii pot considera că
  o cameră web îl ajută pe copil să comunice uşor şi ieftin cu rudele
  sau prietenii. Pentru un pedofil însă, ea este o fereastră deschisă
  spre dormitorul copilului” (Robert S. Mueller, Director
  FBI)
• În Canada, aproape
  jumătate dintre tinerii care au telefoane mobile le pot folosi
  pentru a accesa internetul.
• În India, numărul
  utilizatorilor de net a crescut brusc: până la 54 %, doar într-un
  an! Mulţi dintre aceştia sunt tineri.
• În Marea Britanie, 57%
  dintre tinerii între 9 şi 19 ani care folosesc săptămânal
  internetul au dat peste materiale pornografice. Însă doar 16% intre
  părinţi cred despre copiii lor că au văzut astfel de
  materiale”.
• Experţii susţin că
  aproximativ 750 de mii de pedofili sunt pe net în fiecare zi,
  bântuind chat-urile sau site-urile matrimoniale.

(Sursa: Treziţi-vă –
octombrie 2008)

Ce cred şi ce nu ştiu părinţii?
„Până nu demult se credea că e deajuns să ţii
calculatorul într-un loc unde se circulă ca să-ţi
ţii copilul în siguranţă, să nu ajungă să vadă latura întunecată a
lumii virtuale„.Partea întunecată face referire la
situri pornografice, la cele care incită la
violenţă ori prezintă scene de cruzime incredibilă, la conversaţii
pe chat cu necunoscuţi care-i provoacă pe copii la întâlniri,
terminabile nefast.

Modalităţile de informare/comunicare pe
Internet
Ca să înţelegeţi cum poate fi afectat negativ via net un minor, cum
se pot propaga şi cu ce risc conversaţiile copil –
internaut X, voi descrie căile: email,
chat instant, situri web
(bloguri, reţele de socializare).

Email-ul este un mijloc deja bătrân de
comunicare, similar poştei clasice, în care „scrisorile” trimise de
la un computer (prin intermediul internetului)
ajung imediat la destinatar – oriunde s-ar afla, iar preţul
expedierii este de obicei zero. Cum preţul e aşa mic, iar
tehnologia permite expedierea simultană a unui mesaj către milioane
de utilizatori, orice copil poate primi mesaje
nesolicitate (numite spam): trimitere
spre situri pornografice, aparent serioase care cer imperativ date
personale, în genul pliantelor publicitare s.a.m.d. Uneori mesajele
conţin viruşi capabili să compromită datele
personale ori să le distrugă pe cele aflate în computer. Prin
urmare, e bine să le spuneţi copiilor să deschidă exclusiv
mailurile care provin în mod clar clar de la cunoscuţi şi să le
şteargă automat pe celelalte, nesolicitate. Pe de altă parte,
răspunzând unor emailuri de tip spam, adresa ta poate fi trecută,
ca fiind activă, într-o bază de date şi prin
urmare aceasta va fi în continuare bombardată cu mesaje
nesolicitate.