În Coreea de Nord internetul pe care îl ştim noi este accesat de doar „o mână” de oameni. Aceştia sunt membrii familiei lui Kim Jong-un, oameni de încredere ai dictatorului, câteva persoane din mediul academic şi hackerii de stat. În toată ţara sunt mai puţin de 1.500 de adrese IP în uz. Prin comparaţie, în Coreea de Sud sunt peste 112 milioane.
În ciuda numărului mic de internauţi din statul comunist şi a faptului că accesarea de site-uri porno constituie o infracţiune pedepsită cu închisoarea, cetăţeni din statul asiatic tot găsesc modalităţi pentru a consuma astfel de conţinut. Potrivit companiei PornHub, sunt câţiva vizitatori care accesează site-ul său din Coreea de Nord.
Potrivit datelor, internauţii din statul asiatic caută clipuri din state precum Japonia, Coreea de Sud, Mongolia şi China. Aceştia sunt interesaţi şi de Maria Ozawa, o renumită actriţă de filme pentru adulţi din Japonia. Cei mai folosiţi termeni de căutare de către nord-coreeni pe PornHub sunt: „japoneză”, „asiatică”, „sâni mari” şi „desene animate”.
Dacă per total utilizatorii petrec peste 9 minute la o vizită pe site-ul PornHub, cei din Coreea de Nord se mişcă repede, pentru a nu fi prinşi. Ei stau în medie mai puţin de 2 minute pe site.
Accesul la internet este un lux de care puţini cetăţeni au parte, după cum am scris mai sus. Pentru restul populaţiei există Kwangmyong (trad. – „strălucitor”), un fel de intranet în care se oferă acces la câteva zeci de site-uri şi pagini în care conţinutul este ales cu grijă. Kwangmyong este accesat de obicei printr-o conexiune dial-up şi include o reţea de socializare rudimentară, dar şi site-uri de ştiinţă.