În Coreea de Nord, internetul arată altfel decât cel pe care îl știm noi. În statul comunist pot naviga în online-ul „normal” doar câțiva membrii ai nomenclaturii. În toată ţara sunt mai puţin de 2.000 de adrese IP în uz. Prin comparaţie, în Coreea de Sud sunt peste 112 milioane.
Pentru restul populaţiei există Kwangmyong (trad. – „Strălucitor”), un fel de intranet în care statul oferă acces controlat la câteva site-uri şi pagini în care conţinutul este ales cu grijă.
Kwangmyong este accesat de obicei printr-o conexiune dial-up şi include o reţea de socializare rudimentară, dar şi site-uri de ştiinţă, călătorie, sport, știri și gătit.
Pe Reddit a apărut o listă cu site-uri, 28 în total, înregistrate pe domeniul de top .kp, atribut statului asiatic.
La un moment dat, ambasadele străine din capitala Phenian aveau rețele Wi-Fi deschise. Unii cetățeni cu smartphone-uri „curate” (fără spyware), obținute ilegal, se apropiau pe ascuns și navigau pe internetul liber. Regimul a descoperit acest lucru și a interzis aceste rețele.
Există o alternativă de stat, numită „Mirae”, dar aceasta oferă acces doar la intranetul Kwangmyong.
În Coreea de Nord doar câteva persoane au acces la internetul pe care îl ştim noi. Aceştia sunt membrii familiei lui Kim Jong-un, oameni de încredere ai dictatorului, câteva persoane din mediul academic şi hackerii de stat.
Deşi riscă să fie pedepsiți aspru, cetăţenii privilegiați din Coreea de Nord cu acces la internet intră pe site-uri pentru adulţi. Aceştia sunt interesaţi, printre altele de Maria Ozawa, o renumită actriţă de filme pentru adulţi din Japonia.