Upgrade la realitate

Violenţă stradală

Ai auzit de Quake? E un joc video FPS (first person shooter) în care trebuie să împuşti tot felul de creaturi virtuale. Se pare că « răii » au părăsit hardul computerului şi au năvălit în stradă. Sunt peste tot, dar nu oricine îi poate vedea, ci numai purtătorii echipamentului creat de echipa doctorului Wayne Piekarski, de la Universitatea South Australia. Proiectul Tinmith urmăreşte să „teleporteze“ lumea virtuală Quake pe stradă, printre blocuri, în faţa ochilor. Va trebui să alergi pe bune ca să scapi de monştri sau să-i vânezi adăpostindu-te după tot felul de obstacole naturale (maşini, copaci etc.).

Inconveniente: trebuie să cari ditamai computerul în spate ca pe un rucsac, aproape toată faţa e acoperită de nişte ochelari video, undeva pe cap ai „plantată“ o cameră video, iar în mână porţi un pistol ciudat. Lăsând joaca la o parte, Wayne a fondat şi o companie pe nume A-Rage care se laudă că ar dezvolta un sistem accesibil şi extrem de portabil pe care să-l lanseze pe piaţă. Asta se întâmplă de vreo trei ani încoace, însă fără vreun rezultat palpabil, iar Wayne nu a fost de găsit la telefon sau e-mail ca să ne lămurească. Probabil a lăsat baltă proiectul ; un asemenea sistem ar costa aproximativ 12.200 de euro. Mult prea scump şi pentru cel mai entuziast gamer. www.tinmith.net; www.a-rage.com

Epilog

E posibil ca peste vreo zece-douăzeci de ani să purtăm cu toţii nişte ochelari „magici“ capabili să ne ofere informaţii şi conţinut multimedia fix în faţa ochilor, oriunde ne-ar purta paşii. Cum ne vom obişnui să prelucrăm toate datele fără să ne ieşim din minţi? Tot aşa cum ne-am obişnuit să avem pe monitorul de la birou câte zece aplicaţii deschise în acelaşi timp, urmărindu-le pe toate, ca şi când ar fi fost acolo dintotdeauna.

Casca e montată după ureche, iar microfonul în cavitatea bucală. Pentru ca telefonul mobil să fie complet, tastatura e proiectată virtual în palmă. Acesta este proiectul profesorului Peter Antoniac (foto), român de origine, de la departamentul Information Processing Science al Universităţii din Oulu – Finlanda.

Aud voci, văd stafii

Oamenii de ştiinţă ţi-au anticipat plictiseala şi s-au gândit să facă un upgrade la realitate.

Augmented Reality (AR) este o combinaţie dintre realitatea înconjurătoare şi lumea virtuală, generată de computer. Cum se ajunge aici? Pe ecranul unui echipament electronic (PC, PDA, telefon mobil) sunt suprapuse două imagini: cea reală, capturată de o cameră video, şi cea virtuală, procesată de respectivul echipament. Sau o a altă variantă, „portabilă“: îţi aşezi nişte ochelari video (HMD) pe nas şi prin ei vezi peisajul real îmbogăţit cu plăsmuiri digitale. De pildă, te plimbi într-un parc şi printre copaci zăreşti alergând nişte dinozauri. Adaugă şi sunet venit din căşti şi, chiar dacă nu ai experimentat încă această aventură, îţi poţi închipui cât de fascinantă este.

Un pic de istorie : ca multe alte tehnologii, AR a fost mai întâi experimentată de armata americană la începutul anilor ‘90. Azi, toţi piloţii din cockpit-urile avioanelor de vânătoare evoluate poartă căşti de tip HMD, care le indică exact toţi parametrii ţintei chiar în faţa ochilor. Dispozitivul e conectat şi la sistemul de armament şi ghidare a rachetelor, citeşte mişcările pupilei, astfel că „zburătorul“ nu are decât să se uite fix la un avion inamic ca să-i trimită o rachetă în coadă. Infanteriştii au şi ei asemenea căşti, iar camera video e montată pe armă, ceea ce le permite să împuşte un inamic după colţul unei clădiri fără să-şi expună şi ţeasta. Când mai marii cu trese au decis că tehnologia AR a ajuns banală, au lăsat-o să se dezvolte liber şi în lumea civilă. Realitatea augmentată îşi găseşte deja nenumărate aplicaţii în inginerie, design, medicină, entertainment, turism. Să luăm câteva exemple: