Cu mai bine de doi ani în
urmă, 2K Games lansa BioShock, un titlu cu adevărat original
într-o mare de FPS-uri fără personalitate. Totul, începând de la
decorul unui oraş subacvatic şi până la plasmidele care modificau
genetic personajul aduceau un suflu nou pe piaţa jocurilor.
BioShock a fost foarte bine primit de comunitate şi la începutul lui 2008 am
aflat că ni se pregăteşte o continuare pentru finalul lui 2009.
Deşi a fost amânat cu câteva luni, BioShock 2 a ajuns în
sfârşit pe piaţă, cititorilor go4it.ro fiindu-le oferită
posibilitate să-l
câştige. Vom încerca să vedem în
continuare dacă cei de la 2K Marin, cei care au dezvoltat jocul,
ne-au oferit o continuare demnă de primul titlu din serie.
Din nou în Rapture
Pentru cei care nu sunt familiari cu universul BioShock, Rapture
este un oraş subacvatic, construit de Andrew Ryan după cel de-al
doilea război mondial, undeva în partea de nord a oceanului
Atlantic. Scopul său a fost să creeze o societate elitistă, bazată
pe valori capitaliste, dar fără guvern sau religie. Ca alte
încercări similare de-a lungul istoriei, Rapture a fost un eşec.
Sarea şi piperul universului de pe fundul oceanului este însă dată
de Adam. Acesta este un compus care are la bază celule stem
obţinute dintr-un melc marin. Ele pot altera codul genetic
uman astfel încât să ofere puteri supra-omeneşti. Printre acestea
se numără controlul asupra unor elemente ale naturii cum ar fi
focul, curentul electric şi gheaţa. În urma unei
transformări, Adam devine Eve, un fel de combustibil pentru
plasmidele/puterile supra-omeneşti menţionate.
Dacă în primul titlu din serie, jucătorul intră în pielea lui
Jack Ryan, un vizitator mai mult sau mai puţin nepoftit în Rapture,
în BioShock 2 ne este în credinţat un Big
Daddy. Mai mult, avem de-a face un unul dintre primii
Big Daddy creaţi în Rapture, Subject Delta. El a fost primul care a
reuşit să aibă o legătură strânsă cu o Little Sister. Aici
povestea devine puţin cam melodramatică şi nu mă voi abţine să vă
dau detaliile de la începutul jocului.
Intriga
La ceva timp după construcţia oraşului, Andrew Ryan a invitat-o
pe Sofia Lamb, un psihiatru, ca să lucreze în Rapture. Avea mai
târziu să regrete aceasta, când a descoperit că perspectivele ei
altruiste despre societate erau în contradicţie cu principiile care
au stat la baza oraşului din ocean. Fiica Sofiei Lamb, Eleanor
Lamb, este acea Little Sister de care a fost legat Subject Delta.
Sofia a reuşit să îi despartă şi să-l facă pe Big Daddy să se
sinucidă. El se trezeşte însă, într-un fel sau altul, după 10 ani
şi pleacă în căutarea lui Eleanor. Aşa începe aventura din BioShock
2.
Big Daddy = arme noi, tactici noi, experienţe
noi
Lucrurile stau cu totul altfel când eşti în cizmele de plumb ale
unui Big Daddy. Armele din primul BioShock nu mai sunt
disponibile, însă cei de la 2K Marin ne-au pus la dispoziţie un
arsenal nou. La început am fost puţin cam dezamăgit că nu
pot lua un Tommy Gun sau un revolver dintr-un rastel de arme. Am
putut totuşi să pun mâna pe ceva mai bun, un minigun cu patru ţevi,
mai puternic decât o puşcă automată. Alături de burghiul conic, o
altă componentă obligatorie a arsenalului unui Big Daddy este puşca
cu nituri, folosită pentru construcţia şi reparaţia învelişului
extern al oraşului Rapture. Cum ne-am obişnuit, aproape toate
armele au mai multe tipuri de muniţie şi pot fi îmbunătăţite pe
parcursul jocului.
Deşi a avut o legătură specială cu Eleanor Lamb, Subject Delta
este totuşi un Big Daddy şi poate să adopte Little Sisters. Din
păcate, loviturile aplicate unei găuri de ventilaţie prin care
coboară ele nu au niciun efect, jucătorul fiind nevoit să elimine
un alt Big Daddy pentru a-i adopta fetiţa. Luptele în acest caz au
cel puţin aceeaşi dificultate ca în primul joc, însă alergatul nu
mai este posibil. Subject Delta are însă la dispoziţie jucării noi,
cum ar fi mini-turele, ce pot fi montate în jurul viitoarei ţinte,
de preferat înainte de atac.
De asemenea, Splicer-ii pot fi uşor anihilaţi cu o singură
suliţă harpon, care-i şi ţintuieşte de un zid. Mai mult, suliţa
poate fi refolosită, făcând din Spear Gun una din surprizele
plăcute alte jocului. Pentru distracţie, o suliţă-rachetă îi plimbă
haotic pe Splicer-i prin încăpere, înainte de-a exploda.
Plasmidele sunt în mare parte identice cu cele din primul
joc. Hacking-ul, pe de altă parte, a fost modificat.
Puzzle-ul cu alinierea ţevilor s-a transformat într-un joc de
viteză şi coordonare. O săgeată trece prin dreptul unor zone albe,
roşii, verzi şi albastre, de lăţimi diferite. Dacă jucătorul o
opreşte în dreptul primelor două culori, Big Daddy primeşte un şoc
electric sau alarma este activată. Zona verde indică un hacking
acceptat, iar cea albastră oferă avantaje în plus, cum ar fi bani
mai mulţi în seif.
Când vorbim de experienţe noi, ne referim în special la faptul
că eroul nostru poartă un costum de Big Daddy. El poate astfel să
reziste unei inundaţii şi să se plimbe nestingherit pe fundul
oceanului. În schimb, alergatul nu mai este posibil.
Personal, mă aşteptam ca un costum de Big Daddy să ofere o
protecţie sporită, cel puţin la atacurile Splicer-ilor. Am fost
puţin dezamăgit. Înainte să laşi o Little Sister să
culeagă Adam, trebuie să-ţi pregăteşti bine apărarea cu capcane
deoarece este posibil să nu supravieţuieşti valului de Splicer-i ce
urmează.
Big Sister – inamicul redutabil
Deşi nu mi s-au părut chiar atât de greu de ucis, Big Sisters
sunt cei mai redutabili inamici individuali din joc. Ele sunt
Little Sisters care au depăşit perioada pubertăţii şi şi-au
construit un constum simiar cu cel al unui Big Daddy. Agilitatea şi
posibilitatea de-a folosi plasmide sunt pricipalele lor puncte
forte. De-a lungul jocului, întâlnirea cu ele va fi precedată de
ţipete mai mult sau mai puţin fioroase.
Grafica – s-a schimbat ceva?
Aceasta a fost întrebarea pe care mi-am pus-o când am rulat
pentru prima dată BioShock 2. 2K Marin au folosit acelaşi
Unreal Engine, un motor bun acum câţiva ani, însă puţin cam
învechit la ora actuală. Mai mult, în broşura care
însoţeşte discul original este menţionat faptul că jocul a fost
dezvoltat şi testat folosind plăci video Nvidia din seriile GeForce
7000 şi 8000, chipset-ul GeForce 8800 fiind recomandat pentru cea
mai bună experienţă video. Trecem peste faptul că în clipurile
redate la fiecare pornire a lui BioShock 2 apare o siglă ATI.
La fel ca titlul anterior, jocul arată bine, însă cei care au
pus mâna şi pe Crysis sau Far Cry
2 vor vedea că se putea face mai mult. Avantajul folosirii
Unreal Engine este că posesorii unor configuraţii mai modeste vor
putea să se bucure şi ei de BioShock 2. Mai jos găsiţi două liste
cu cerinţele de sistem minime şi recomandate. Noi am rulat jocul pe
laptop-ul Asus
G51J 3D, dotat cu procesor Intel Core i7-720QM, 4 GB DDR3 şi
placă video Nvidia GeForce GT 260M cu 1 GB VRAM. La rezoluţia
nativă a ecranului, de 1366×768 de pixeli, BioShock 2 a rulat cu
setările maxime la un framerate de 50-60 fps.
Cerinţe de sistem minime:
Cerinţe de sistem recomandate:
BioShock 2 – pentru fani şi nu numai
Nu vreau să dau prea multe amănunte în legătură cu povestea
jocului. Subject Delta va fi urmărit şi îndrumat de mai multe
personaje şi alte informaţii vor putea fi descoperite în urma
ascultări înregistrărilor-jurnal. Personal, BioShock 2 mi s-a părut
puţin mai dificil decât titlul anterior. El oferă un timp de joc de
cel puţin 15 ore. Jucătorul va fi pus şi de data aceasta în faţa
unor decizii morale. Finalul este din nou influenţat de
coportamentul faţă de Little Sisters, jucătorul având posibilitatea
să le salveze ori să recolteze mai mult Adam, caz în care ele nu
supravieţuiesc. Combinaţia între povestea bine pusă la
punct, gameplay-ul influenţat de plasmide şi decorul cu totul
original fac din BioShock 2 unul din cele mai bune
jocuri ale lui 2010.
Ce ne-a plăcut şi ce nu:
[+] decorul superb al unui
oraş subacvatic
[+] poveste amplă şi foarte bine
închegată
[+] elemente de RPG
[+] gameplay cu multă libertate
pentru jucător
[–] puţin mai dificil decât jocul
iniţial
[–] grafica puţin cam
învechită