Sony PlayStation 3 – The good, the bad and the ugly

La exterior, PSP 3 vine cu suport pentru noile discuri de tip Blu-ray, diverse ieşiri A/V, conectivitate Bluetooth, USB 2.0 şi port HDMI. Consola celor de la Sony suportă standardele video 1080p, ce asigură o calitate deosebită a aplicaţiilor, coraborate cu suportul sonor Dolby 5.1 TrueHD.

Precum spuneam, iniţial vor fi disponibile pe piaţă două versiuni, diferenţele între ele fiind date în primul rând de echipare. Astfel versiunea Basic vine cu un HDD de 20 GB precum şi toată tehnologia descrisă mai sus. Versiunea evoluată Premium, are în schimb un HDD de 60 GB şi conţine în plus suport Wi-Fi, cititor de carduri inclus, având şi un design aparte, cu inserţii cromate.

Trebuie să menţionăm şi accesoriile cu care vine echipată consola, mai ales game-pad-urile. Cu toate că la prima vedere par a fi unele obişnuite, designul lor fiind unul plăcut şi funcţional, trebuie să vă spunem că ele integrează tehnologia "SixAxis motion sensing", fapt ce le permite să reacţioneze la gesturile utilizatorului pe 6 axe (generaţia precedentă detecta mişcarea doar pe 4 axe) şi să se adapteze la acestea, pentru a oferi un control de calitate superioară.

In plus, se conectează wireless la consolă, eliminând problema firelor buclucaşe. Astfel, având o rază de până la 20 m şi o autonomie de maxim 30 ore, acestea ne vor permite să ne jucăm în voie până ne plictisim. Şi când bateriile s-au descărcat nu trebuie decât să conectăm controller-ul la consolă prin intermediul cablului USB livrat în pachet, pentru ca acestea să se reîncarce. Desigur putem folosi gamepad-ul şi atunci când este conectat prin acest cablu, singura problemă fiind dimensiunea sa redusă (aprox 2 m), care împiedică o mişcare normală.

Marea problemă a acestor dispozitive ar fi faptul că nu incorporează tehnologia "force feedback". Pentru cei care nu ştiu ce înseamnă, ea permite pad-ului să vibreze în funcţie de condiţiile jocului: de exemplu atunci când mergem cu maşina pe un teren accidentat, oferind o senzaţie mai pronunţată de realism.

Interfaţa de navigare implementată de Sony pe noul PS3 pare să fie inspirată din cea folosită pe PSP. Astfel, ea arată bine din punct de vedere grafic şi este destul de user-friendly, deşi pentru a o descifra complet e nevoie de puţin exerciţiu, multe meniuri fiind destul de complexe datorită multitudinii de opţiuni disponibile. Pentru a vă face o ideea accesaţi acest link.

Consolele au reprezentat încă de la apariţia lor un mod de destindere, de petrecere a timpului liber şi de interacţionare cu cei din jur. Aceasta deoarece, contrar aşteptărilor, nu doar puştii şi adolescenţii se joacă, ci şi adulţii. Sony a fost un pion important în lumea consolelor, ducând o luptă continuă pentru supremaţie cu alţi giganţi, precum Microsoft sau Nintendo.

Cu toate acestea, cea de-a şaptea generaţie a consolelor constructorului japonez s-a lăsat mult aşteptată, însă şi promisiunile pe care le făcea erau foarte mari. În cele din urmă, pe data de 11 noiembrie 2006, Sony Playstation 3 a intrat pe piaţa din Japonia, în două versiuni de bază. Chiar dacă iniţial se preconizase o lansare simultană în toată lumea, planurile nu au putut fi respectate din cauza diverselor probleme întâmpinate pe parcursul dezvoltării. De aceea, cu toate ca în SUA consola va ajunge începând cu 17 noiembrie, pe piaţa europeana şi australiană ea va putea fi achiziţionată abia din martie 2007.

Principalii concurenţi ai PlayStation 3 sunt la ora actuală Microsoft XBOX 360 şi Nintendo Wii. Lupta va fi una acerbă, pentru că deşi produsul celor de la Sony este unul net mai performant decât celelalte două, şi preţul său este mai piperat.

Dar ce asigură acest nivel de performanţă sporit? Ei bine, consola integrează tehnologii de ultimă generaţie, cum ar fi procesorul Cell sau memoria XDRAM. Acestea, cumulate cu sistemul de sunet Dolby 5.1, cititorul de discuri Blu-ray şi multitudinea de formate Audio/Video suportate, vă vor asigura că satisfacţia oferită este deplină, atât în cazul jocurilor, cât şi a filmelor pe care le puteţi viziona.

Să aruncăm o privire puţin mai "în detaliu" asupra acestei bijuterii tehnologice. Procesorul Cell dezvoltat în parteneriat de Sony, Toshiba şi IBM, este fără îndoială cel mai puternic CPU introdus pe un dispozitiv de producţie în serie de pe piaţă, la ora actuală. Tehnologia Cell este complexă, procesorul fiind format dintr-o unitate PPE (Power Processing Element) şi 8 unităţi SPE (Synergistic Processing Element), interconectate prin intermediul unei magistrale circulare. PPE-ul are la dispoziţie o memorie cache L2 de 512KB, iar fiecare SPE poate accesa o memorie proprie de 256 KB. Din cele 8 SPE-uri, 6 sunt efectiv folosite, a 7-a conţinând elementele sistemului de operare, în vreme ce a 8-a este dezactivată pentru simplificarea procesului de producţie şi diminuarea costurilor. Frecvenţa CPU-ului este de 3,2 GHz, la aceasta rulând şi memoria de tip XDRAM folosită, fapt ce duce la o lăţime de bandă maximă capabilă de a fi atinsă foarte mare (pentru detalii vedeţi tabelul ataşat). Folosirea CPU-ului Cell a permis optimizarea aplicaţiilor şi atingerea unui nivel înalt de paralelism, practic fiind optimizată activitatea fiecărui SPE în parte pentru realizarea câte unei activităţi specifice, pentru realizarea unui rezultat final mai bun.

Sistemul grafic este de asemenea impresionant: bazat pe arhitectura NVIDIA G70, dispune de o memorie proprie VRAM GDDR3 de 256 MB şi de acces la memoria principală, fapt ce duce la atingerea unui nivel de performanţă foarte bun pentru o consolă. Datele sunt stocate pe un harddisk de tip SATA150, iar sistemul de operare utilizat este Linux.