ASUS ZenBook Pro Duo review: sunt două ecrane mai bune decât unul?

Este greu să „reinventezi” laptop-ul în 2019, însă ASUS crede că a găsit o formulă de succes cu noul ZenBook Pro Duo, un computer portabil cu două ecrane, care plusează peste conceptul de anul trecut de „ScreenPad”, care înlocuia trackpad-ul cu un ecran tactil. Compania propune acest model în special pentru productivitate în domeniul profesional, însă adevărul este că există destulă putere sub carcasă pentru a oferi şi performanţă destul de bună în majoritatea jocurilor video. Totuşi, când tragi linie, acesta nu este nici un computer potrivit cu adevărat pentru productivitate, dar nici pentru gaming. Este ceva nou, care ar putea avea un viitor strălucit, dacă va fi îmbunătăţit în viitor.

ASUS ZenBook Pro Duo: un laptop cu două ecrane tactile

ASUS a început în ultimii câţiva ani să îşi construiască o adevărată identitate de brand în jurul dispozitivelor ZenBook. Ceea ce a început iniţial ca o imitaţie a dispozitivelor MacBook de la Apple, a evoluat în timp către un design propriu, cu particularităţile sale. ZenBook Pro Duo aruncă însă tot acest proces de evoluţie al design-ului pe fereastră, propunând ceva diferit: un laptop ceva mai gros, echipat cu două ecrane şi un hardware de top, comparabil cu ceea ce găsim în general pe computerele de gaming.

Construcţia exterioară este în continuare realizată din aluminiu, însă partea de jos este semnificativ mai groasă decât am văzut pe alte modele ZenBook de până acum. Motivul este însă evident: compania a trebuit să „îndese” pe lângă componentele de top şi sistemul de răcire şi un întreg display… sau mai degrabă jumătate de ecran 4K. Toată partea de sub ecranul principal este acoperită de cel secundar, în locul tastaturii, care a fost mutată mai jos, până în marginea extremă. Pentru că nu mai era loc de altceva sub aceasta, trackpad-ul a fost mutat spre dreapta.

Am mai văzut în trecut design-uri similare pentru tastatură şi trackpad, în special pe laptop-urile de gaming „ultraportabile” din ultimii doi ani. Totuşi, ZenBook Pro Duo nu e nici ultraportabil, nici un computer construit special pentru gaming. Cu toate acestea, trebuie să recunosc, strict din punct de vedere al design-ului, acest computer arată foarte bine. Ne oferă o mică privire spre viitor şi m-a făcut să  mă entuziasmez din nou când mă gândesc la laptop-uri, o categorie de produse care a devenit destul de „plictisitoare” în ultimii ani, fiind bazată pe iteraţii succesive cu noi componente mai performante şi schimbări minore de design.

Iar ASUS pare să fi făcut o treabă foarte bună, atunci când ne uităm „pe hârtie”. Avem un ecran 4K OLED impresionant, încă un ecran 4K tăiat pe jumătate şi poziţionat sub acesta, o tastatură bine spaţiată şi specificaţii de top. Desigur, specificaţiile nu sunt însă totul, iar modul de utilizare al acestui laptop nu este tocmai „potrivit” pentru toţi utilizatorii.

Pentru o mai bună aerisire, ASUS a realizat acest computer cu un design care ridică de la sol partea de jos atunci când deschizi ecranul, iar pentru că tastatura şi trackpad-ul sunt atât de apropiate de marginea inferioară, în cutia lui ZenBook Pro Duo se găseşte şi un palm rest. Acesta din urmă nu este însă magnetic. Este realizat pe forma laptop-ului, pentru a fi confortabil în utilizare, fiind la acelaşi nivel cu computerul, însă orice mişcare a laptop-ului pe birou lasă palmrest-ul în urmă. Pentru un computer atât de „premium”, experienţa de utilizare a acestui accesoriu este dezamăgitoare.

Deasupra ecranului principal există şi o cameră cu infraroşu compatibilă cu sistemul de autentificare Windows Hello, care ar putea să te scutească de introdus o parolă. Laptop-ul se laudă şi cu un sistem de microfoane avansate, compatibile cu asistentul Alexa de la Amazon, iar în pachet este inclus chiar şi un stylus „ASUS Pen”, care poate fi folosit pe ambele ecrane, întrucât ambele au touchscreen şi beneficiază de suport pentru Windows Ink. Alte caracteristici interesante ar fi posibilitatea de a transforma trackpad-ul într-un „numpad virtual”, fiind iluminat cu butoane pe toată suprafaţa.

Având în vedere că laptop-ul cântăreşte 2,5 kg şi beneficiază de un adaptor de priză de 230W, ZenBook Pro Duo nu va fi cel mai portabil laptop de productivitate de pe piaţă, fiind mai degrabă apropiat de computerele din gama ASUS ROG decât de modelele ZenBook sau ZenBook Pro din trecut.

ASUS ZenBook Pro Duo: ce se găseşte sub „caroserie”

• Model: ASUS ZenBook Pro Duo UX581
• Ecran principal: 15,6”, 4K (3.840 x 2.160 pixeli), 60 Hz, OLED (glossy)
• Ecran secundar: ScreenPad, 14″, 4K (3,840 x 1.100 pixeli), 60 Hz, IPS (anti-glare)
• CPU: Intel Core i7-9750H @ 2,6 GHz (boost până la 4,5 GHz, 6C/12T)
• GPU: Intel UHD Graphics 630 + NVIDIA GeForce RTX 2060 6 GB GDDR6
• RAM: 16 GB DDR4-2666
• SSD: SK Hynix 512 GB, M.2 NVMe
• Sunet: stereo, SonicMaster (certificat harman/kardon)
• Conectivitate: Wi-Fi 802.11ax, Bluetooth 5, 2 x USB 3.1 Gen2 Type-A, 1 x Type-C Thunderbolt 3, 1 x HDMI 2.0, 1 x jack 3,5 mm combo
• Alte dotări: tastatură iluminată (alb)
• Alimentare: 230 W
• Greutate: 2,5 kg
• Sistem de operare: Windows 10 Pro

Galerie foto

vezi galeria
16 foto

ASUS ZenBook Pro Duo: cum se comportă acest laptop în utilizare

ASUS propune schimbarea modului de lucru pe laptop-ul ZenBook Pro, însă în timpul pe care am avut la dispoziţie acest computer, deşi am încercat să utilizez toate capabilităţile sale la maximum, adevărul este că jumătate de ecran în plus, poziţionat deasupra tastaturii nu este ceva cu adevărat util, iar nici execuţia companiei nu este tocmai bine pusă la punct.

Pentru a putea realiza noi funcţionalităţi care să beneficieze de ecranul secundar „ScreenPad”, compania a dezvoltat şi mai mult software-ul pe care îl folosea pe dispozitivele ZenBook din trecut . Astfel, toată experienţa Windows este acum modificată pentru a adapta majoritatea funcţiilor de redimensionare, mutare şi gestionare a ferestrelor la „ScreenPad”. În orice moment, poţi muta o aplicaţie de pe ecranul principal pe cel secundar, poţi crea mai multe „grupuri” de aplicaţii care să ruleze în paralel pe acesta (maximum trei simultan) şi poţi totodată să închizi acest ecran, oricând. Totuşi, acesta este motivul principal pentru care ai alege un astfel de laptop peste altele, deci sunt slabe şanse să îţi doreşti asta.

Problema apare atunci când software-ul ASUS intră în conflict cu modul în care sistemul de operare Windows gestionează ferestrele şi aplicaţiile. În special în aplicaţii care funcţionează în „fullscreen”, computerul poate să o ia razna, minimizând aplicaţiile sau forţându-le să pornească în fereastră, să se mute de pe un ecran pe altul sau orice altă combinaţie a acestor simptome. Este o experienţă de utilizare nefinisată, frustrantă şi greu de înţeles pe un computer premium scump. ASUS nu s-a mulţumit cu funcţionalitatea ca ecran în regim „extins”, ci a dorit să ofere funcţionalitate extra, pe care nu a reuşit să o şi dezvolte destul.

Acest lucru este evident în special în jocuri video, care la rândul lor pot avea overlay-uri peste Windows, precum GeForce Share, Steam Overlay şi Xbox Game Bar şi alte astfel de „complicaţii”. Atunci când iei în calcul şi modul de gestiune al ferestrelor de la ASUS, nimic nu mai răsupunde la comenzi aşa cum te-ai aştepta. Anumite jocuri, precum Red Dead Redemption 2, de exemplu, nu pot rula decât în fereastră, în timp ce altele se întorc la desktop la pornire, fiind necesar un Alt+Tab pentru a intra efectiv în joc.

Desigur, acesta nu este un computer de gaming, însă hardware-ul său îl recomandă foarte mult în această direcţie, iar ecranul său secundar ar putea fi chiar mai util pentru gameri şi streameri decât pentru cei care şi-l doresc pentru productivitate. Poţi ţine un chat de Twitch în partea de jos cât timp te joci, sau poţi ţine un stream video, un player de muzică, podcast-uri sau un ghid pe ecranul de jos, pentru a nu mai folosi un smartphone.

Dar de ce tot spun că modul de lucru de „productivitate” cu două ecrane nu este bun? Pentru că oricine lucrează profesional cu computere la un birou are deja unul sau două ecrane secundare fizice, care sunt mai mari decât unul de laptop şi care este în faţa lor deja. Mai mult, ZenBook Pro Duo nu este tocmai un computer „portabil” aşa că, oricum nu îl vei folosi decât la un birou, deci dacă eşti deja acolo, probabil că ai deja şi ecrane secundare. Pentru a privi ecranul ScreenPad, trebuie să îţi iei privirea de la ce lucrezi şi să te uiţi în jos, spre tastatură, ceva ce profesioniştii din mediul creativ nu fac de obicei.

În Premiere ai putea să pui timeline-ul de editare în partea de jos, dar aşa ai un proces de lucru în care muţi privirea constant de jos în sus, ceva ce devine foarte obositor foarte rapid, mai ales că ecranul de jos nu este la fel de performant precum cel principal.

În timp ce panoul principal este un panou OLED 4K cu HDR care afişează totul impecabil, fiind calibrat din fabrică şi validat de Pantone, cel de jos este un panou IPS obişnuit, nu obligatoriu calibrat. Pentru muncă, acest ecran este extrem de bine potrivit, iar pentru filme va fi greu să găseşti un laptop mai potrivit. Pentru gaming însă, nu e tocmai potrivit. Fiind un panou OLED, iar aceste panouri fiind ni pe laptop-uri, sunt şanse mari ca acesta să dezvolte burn-in în timp dacă te joci prea mult acelaşi titlu. De altfel, chiar şi elementele precum taskbar-ul sau pictogramele de pe desktop ar putea dezvolta efecte secundare similare.

Apoi luăm în considerare faptul că avem un ecran 4K pe un laptop, deci va fi greu să rulezi jocuri la rezoluţie nativă cu hardware-ul integrat. Un mare dezavantaj al acestui ecran este însă faptul că este protejat cu sticlă lucioasă, reflexiile luminii fiind o adevărată problemă în utiliare.

ScreenPad-ul în schimb nu suferă de pe urma acestie probleme. Din păcate, are alte probleme, întrucât nu integrează un panou la fel de performant. Astfel, chiar şi funcţionalitatea de a alege culori dintr-o paletă, de exemplu, pentru a fi folosit pe ecranul principal, nu este recomandată.

De altfel, chiar şi ASUS recomandă acest ecran doar pentru câteva funcţii „secundare”. Poţi avea acolo un numpad virtual, sau o zonă pe care să scrii cu stylus-ul de mână pentru a converti cuvintele în text digital, poţi ţine Spotify pornit, sau chiar o fereastră de browser cu un YouTube, sau o listă de task-uri. Pentru aşa ceva, într-adevăr este puţin util, dar nu este ceva obligatoriu necesar sau care îţi îmbunătăţeşte cu mult fluxul de lucru.

Probabil pentru desenat acest ecran este cel mai util, întrucât ecranul tactil principal este utilizabil doar în poziţie verticală. Acesta nu poate fi rotit la 360 de grade pentru a fi folosit precum o tabletă, iar desenatul pe o suprafaţă verticală este foarte obositor.

Apoi avem experienţa de scris, care nu este deloc optimă. Dacă vrei să scrii pe acest laptop în mod „portabil”, vei avea probleme cu încheieturile după câteva minute, întrucât nu există nicio suprafaţă pe care să îţi odihneşti mâinile. După cum ziceam, palmrest-ul nu este magnetic, deci nu poate fi folosit în mod portabil. Am întâlnit şi o anomalie pe parcursul testării, tastele CTRL şi ALT rămânând blocate în software pe modul „apăsat”, deşi ele nu erau apăsate. Câteva apăsări succesive le-au „deblocat”, însă  asta nu oferă siguranţă în rezistenţa tastelor în timp. Să fie vorba despre o situaţie similară cu cea de pe MacBook-urile cu tastatură Butterfly? Să sperăm că nu. Trackpad-ul este extrem de mic şi aproape imposibil de folosit în scopuri de productivitate, un mouse fiind absolut necesar.

Şi că tot veni vorba despre trackpad, transformarea lui în numpad este o funcţie care există doar pentru a bifa un punct pe cutie, întrucât în utilizare nu este confortabil de folosit. Oricine are nevoie de un numpad îl foloseşte fără să se uite la el constant, bazându-se pe răspunsul tastelor fizice. În cazul de faţă, numpad-ul este doar o suprafaţă touch înghesuită.

Cu toate acestea,  este greu să nu recunoşti faptul că ASUS a reuşit să creeze un computer puternic. Procesorul i7, SSD-ul performant şi cipul grafic modern sunt în stare să ofere o performanţă bună în orice caz de utilizare, indiferent dacă lucrezi cu materiale video 4K, fotografii de rezoluţie mare sau jocuri video moderne. Testele de la categoria „performanţă” oferă o imagine destul de clară asupra a ce poate acest computer să facă.

Alte câteva lucruri importante despre ZenBook Pro Duo pe post de computer „profesional”. Difuzoarele harman/kardon sunt destul de slabe în comparaţie cu ceea ce am văzut pe alte modele, chiar şi de la ASUS. Sunetul este destul de plat, lipsit de frecvenţe joase, iar la volum ridicat, acestea pot chiar să distorsioneze sunetul.

Apoi la partea de conectică, avem prea puţine port-uri pentru un computer de „lucru”. Nu avem card reader pentru descărcarea de fotografii şi filmări, există doar două port-uri USB Type-A şi un singur port Thunderbolt. Singurele alte mufe prezente pe carcasa lui ZenBook Pro Duo sunt un port HDMI şi un jack combo audio.

Cât despre autonomie, având în vedere specificaţiile, probabil că nu se aştepta nimeni la rezultate prea bune. ASUS spune că poate atinge 7 ore pe baterie, în condiţiile în care luminozitatea este scăzută la jumătate, ecranul ScreenPad oprit, iar rezultatele sunt obţinute cu Mobile Mark 2014 pe profilul Productivitate Office. În realitate, într-un caz de utilizare obişnuit, probabil că nu vei depăşi trei ore.

În cele din urmă, ZenBook Pro Duo a avut un comportament ciudat atunci când a venit vorba despre Windows Hello, funcţie pe care am folosit-o în trecut cu alte computere şi care a funcţionat bine de fiecare dată… până acum. Foarte rar camera IR a reuşit să mă recunoască din prima încercare, ceea ce a dus la utilizarea autentificării cu PIN faţă de cea automată prin recunoaştere facială. Când integrezi o componentă scumpă pe un computer deja scump, m-aş fi aşteptat ca aceasta să funcţioneze.

ZenBook Pro Duo: laptop de productivitate cu performanţă de gaming

În timp ce modul de utilizare al lui ZenBook Pro Duo nu este tocmai plăcut în multe dintre cazurile propuse de forma şi modul în care a fost construit, este incontestabil că avem de a face cu un computer foarte performant. Am avut spre testare versiunea cu procesor Core i7 hexa-core din generaţia a noua de la Intel, însă există şi o varintă cu i9, mult mai performantă, conform ASUS, care, în teorie, ar trebui să ofere performanţă de 50% în plus faţă de un MacBook de 15” de top, un computer cam la fel de scump, de altfel, care vine doar cu un „Touchbar” în partea de sus, în locul butoanelor F1-F12, fără un ScreenPad.

Pentru că nu am un proces de testare de „studio”, cu aplicaţii de productivitate care să ateste performanţa în editare video, sau foto, am folosit aceleaşi tipuri de teste pe care le folosesc de obicei: teste în jocuri şi cele câteva sintetice precum CineBench, PCMark şi CristalDiskMark.

De altfel, testele sunt potrivite pentru configuraţia oferită, întrucât avem de a face cu unul dintre cele mai puternice procesoare pentru laptop-uri, un cip grafic GeForce RTX 2060 cu ray-tracing şi performanţă bună în jocuri, cât şi cu un SSD de viteză mare.

Toate jocurile au fost rulate în 1080p cu detalii maxime, fără antialiasing, întrucât cam acestea sunt setările pe care această placă grafică le vizează. Cu driverele „Studio” de la NVIDIA, placa video ar putea fi „transformată” într-una pentru productivitate, cu optimizări pentru majoritatea aplicaţiilor profesionale de editare şi modelare.

3DMark

Gaming

Benchmark

• Cinebench R20: 2.605
• PCMark 8 Creative: 4.762
• CrystalDiskMark Seq Q32T1: Read: 1.643 MB/s / Write: 807 MB/s
• CrystalDiskMark 4KiB8T8: Read: 1.009 MB/s / Write: 734 MB/s

ASUS ZenBook Pro Duo, concluzii: un laptop impresionant, dar stângaci pe alocuri

Este adevărat că ZenBook Pro Duo oferă ceva „diferit” pe piaţa de laptop-uri, însă nu este încă clar dacă această „diferenţă” este o îmbunătăţire. Momentan, ecranul secundar pare în mare parte doar să crească preţul computerului fără să ofere avantaje concrete în productivitate, în timp ce duce la dezavantaje pe partea de tastatură şi trackpad, cât şi pe partea de consum de energie.

Pe de altă parte, este incontestabil faptul că ecranul OLED 4K de pe ZenBook Pro Duo oferă o experienţă de utilizare excelentă, iar performanţa oferită este la un nivel foarte ridicat. Probabil că nu vor exista prea mulţi utilizatori ai acestui computer care să se plângă de performanţă, mai ales când ASUS pare să fi investit eforturi mari pentru a răci corespunzător acest computer. Nivelul de zgomot este scăzut, chiar şi în full load, în timp ce fantele de aerisire laterale degajă eficient aerul cald din carcasă.

Acum că avem un computer de primă generaţie de acest fel, aştept cu interes să văd cum arată un produs cu adevărat finisat de acest gen, cu un software mai bine pus la punct şi cu un hardware ceva mai bine închegat. Ecranul secundar nu mi se pare însă o neapărată necesitate şi sper ca ASUS să nu îl extindă pe mai multe modele înainte de a testa riguros piaţa şi de a realiza parteneriate cu producătorii de software, care să ofere funcţionalitate dedicată pentru acesta.

ZenBook Pro Duo este un laptop impresionant, însă în acelaşi timp dezamăgitor, pentru că nu împinge cu adevărat laptop-urile atât de departe pe cât ar putea. Totuşi, acesta demonstrează că ASUS are curajul să încerce lucruri noi, într-un moment în care majoritatea companiilor bat pasul pe loc, aşteptând după alţii să inoveze în acest spaţiu, pentru a se alinia la noile tendinţe. Astfel, producătorul taiwanez şi-a asumat rolul de lider pentru aceste noi direcţii, însă calea spre succes este de multe ori presărată şi cu piedici, iar ZenBook Pro Duo va trebui să treacă peste ele în viitor pentru a se impune pe piaţă ca noul „standard”.