Lenovo ThinkPad X1 Carbon (2014): un ultrabook uşor, solid şi elegant

Acum doi ani, Lenovo a lansat unul dintre cele mai impresionante ultrabook-uri pe care le-am testat până acum: ThinkPad X1 Carbon. Elegant, subţire, uşor şi solid, X1 Carbon a fost un model conceput pentru cei care îşi doresc un ultra-portabil puternic cu ecran de 14” şi care au buzunarele suficient de bine garnisite pentru a-şi susţine financiar pretenţiile. După actualizarea minoră de la finele lui 2012, când s-a îmbogăţit cu ecran tactil şi Windows 8, ThinkPad Lenovo X1 Carbon a ajuns acum la generaţia a doua şi ne aduce un pachet consistent de schimbări.

Construcţie

Prima generaţie a familiei X1 Carbon a impresionat prin design şi construcţie, iar modelul actual nu se abate deloc de la acest standard ridicat. Diferenţele dintre cele două generaţii sunt infime şi necesită o privire atentă, iar acest lucru este îmbucurător deoarece această gamă are deja o identitate proprie care ar fi fost păcat să se piară.

Designul industrial spartan este inspirat în mod vădit de legendara linie T: o carcasă complet neagră cu linii bine conturate şi un număr redus de detalii. Acest aspect rece şi profesional este uşor îndulcit de profilul oblic şi colţurile uşor rotunjite, însă X1 Carbon reuşeşte să păstreze foarte bine imaginea pe care o gamă business trebuie să o afişeze în public. Impresia de soliditate a acestui ultrabook nu este doar una de suprafaţă, X1 Carbon oferind certificări MIL-STD-810G pentru rezistenţa la şocuri, tensiune, presiune, vibraţii şi umiditate.

Fabricat din policarbonat ranforsat cu fibră de carbon, la fel ca generaţia anterioară, noul Lenovo X1 Carbon oferă o carcasă extrem de solidă care îi permite să fie totodată şi foarte uşor. Faţă de modelul anterior, capacul inferior este fabricat însă din aluminiu, schimbarea fiind probabil menită să permită o disipare mai bună a căldurii.

La fel ca în cazul altor laptopuri subţiri contemporane, carcasa nu oferă acces direct la componentele interne, iar memoria RAM şi procesorul sunt lipite.

Calitatea asamblării este impecabilă: carcasa nu are zone care să flexeze neplăcut, capacul ecranului este foarte rigid în ciuda grosimii sale reduse, iar balamaua rigidă susţine ferm ecranul în orice poziţie, inclusiv cea închisă, care nu beneficiază de ajutorul unui sistem de închidere. Capacul poate fi deschis la 180 de grade, acesta fiind secondat de o opţiune software care permite rotirea imaginii afişate pe ecran pentru prezentarea ei unei persoane care stă în faţa dumneavoastră

Puţin mai greu decât modelul testat de noi în 2012, noul X1 Carbon este însă mai uşor decât versiunea cu ecran tactil a primei generaţii. Dimensiunile au rămas practic aceleaşi, cu excepţia grosimii mai mari cu 1 milimetru, care a crescut din cauza implementării unui ecran tactil, însă X1 Carbon reuşeşte încă să-şi păstreze avantajul de a fi cel mai uşor ultrabook cu ecran de 14”.

Materialele folosite au o calitate foarte bună, granulaţia fină a suprafeţei externe din policarbonat fiind plăcută la atingere şi având şi rol antiderapant util. Suprafaţa nu mai are însă aceeaşi textură uşor cauciucată a modelului original şi are neplăcuta proprietate de a reţine prea uşor grăsimea.

Dotări şi specificaţii

Lista dotărilor include două porturi USB 3.0, care sunt amplasate pe o parte şi pe alta a carcasei, o ieşire video Mini DisplayPort şi, ascuns sub balamaua ecranului, un slot pentru cartela SIM a modemului 3G. Acestea sunt dotările pe care le-am remarcat şi la generaţia anterioară, însă noua versiune aduce şi o serie de schimbări.

Mai întâi de toate, conectorul dreptunghiular de alimentare este însoţit de conectorul OneLink, extinzând astfel compatibilitatea acestei staţii de andocare şi la linia X1 Carbon. Versiunile anterioare nu au oferit conectivitate Ethernet, însă modelul din 2014 oferă un conector de mici dimensiuni şi un cablu adaptor care permite utilizarea infrastructurilor de acest tip.

Pe lângă aceste două noutăţi binevenite, noul X1 Carbon elimină însă card reader-ul în favoarea unui port HDMI. Prezenţa unei a doua ieşiri  video ar părea redundantă, însă HDMI este un conector comun care poate fi găsit pe mai multe echipamente decât DisplayPort şi vă scuteşte să mai purtaţi un adaptor suplimentar. În cazul în care folosiţi frecvent un card reader, schimbarea s-a putea să nu vă fie pe plac, mai ales în condiţiile în care nici staţia de andocare OneLink nu oferă aşa ceva.

Modulul 3G folosit este un Ericsson N5321gw, care oferă suport 2G în benzile de 850/900/1800/1900 MHz şi 3G în benzile de 850/900/1900/2100 MHz. Adaptorul wireless este un model Intel Centrino 7260 Dual Band, acesta oferind suport 801.11 a/b/g/n/ac, WiDi şi arhitectură MIMO 2×2.

• Ecran: 14″, IPS, 2560 x 1440 pixeli, capacitiv 10 puncte, strat protector semi-mat
• CPU: Intel Core i7-4550U, 1,5GHz, 3 GHz Turbo
• Chipset: Intel Haswell-ULT
• GPU integrat: Intel HD Graphics 5000
• GPU dedicat: n/a
• RAM: 8 GB DDR3
• SSD: Samsung MZNTD256HAGL, 256 GB, format M 2
• Unitate optică: n/a
• Reţea: Intel Centrino 7260 802.11 a/b/g/n/ac 2×2, modem 3G Ericsson N5321gw, Bluetooth 4.0
• Conectori: 2 x USB 3.0, Mini Display Port, HDMI, audio jack 3,5mm, slot Mini SIM, OneLink
• Sistem de operare: Windows 8 Pro 64 bit
• Baterie: 45 Wh
• Dimensiuni: 331 x 227 x 14 – 20 milimetri
• Greutate: 1,41 kilograme
• Altele: Webcam 720p, cititor amprente, criptare TPM şi BIOS, GPS

Ecran, sistem audio, cameră Web

Lenovo a făcut trecerea la rezoluţiile foarte mari odată cu modelul hibrid Yoga 2 Pro, şi acum este rândul modelului business X1 Carbon să facă acelaşi pas. Ecranul cu diagonală de 14” face astfel saltul de la rezoluţia HD+ a generaţiilor anterioare la cea WQHD, oferind o densitate impresionantă de 210 ppi.

Luminozitatea ecranului nu este prea impresionantă, ecranul începând să afişeze nuanţe curate de alb abia atunci când reglăm puterea iluminării undeva pe la 80 de procente. Acurateţea culorilor ecranului IPS este mulţumitoare pentru gama business şi marchează un progres vizibil de la neimpresionantul panou TN pe care l-am văzut acum un an şi jumătate, însă în mod clar nu avem de-a face cu un panou de vârf cu calibrare corespunzătoare.

Ceilalţi parametri imagistici sunt foarte buni, ecranul oferind un nivel de negru profund, un contrast excelent şi unghiuri ample de vizualizare. Panoul semi-mat antireflexiv nu se achită însă decât parţial de sarcini, acesta fiind satisfăcător în lumina ambientală din birou, dar dovedindu-se ineficient în lumina naturală din exterior.

Problema mare a acestui ecran, ca de altfel a oricărui alt ecran cu rezoluţie mare de pe orice alt laptop, este modul defectuos în care acesta este folosit de software-ul contemporan. Mediul grafic Modern UI este independent de rezoluţia ecranului şi este afişat impresionant pe un ecran cu o densitate atât de mare, însă mediul desktop  necesită în mod obligatoriu scalare şi suferă din acest motiv.

În mod implicit, desktop-ul Windows 8.1 de pe X1 Carbon este setat pe o scalare de 200%, şi aceasta este şi cea mai bună alegere deoarece totul devine cam mic la 150% şi imposibil de utilizat fără ajutorul unei lupe la nivelul standard  de 100%. Microsoft a îmbunătăţit mult algoritmii de scalare din Windows 8.1, iar acest lucru se remarcă în mediul desktop sau în aplicaţiilor compatibile. Acolo unde compatibilitatea aplicaţiilor nu este însă perfectă, utilizatorul se va lovi de resurse raster prost redimensionate sau neredimensionabile, elemente de control suprapuse, invizibile sau prea mici pentru a putea fi utilizate, fonturi înceţoşate şi alte „bucurii” de acest fel.

Aceasta nu este o problemă a laptopului, ci a software-ului, însă cumpărătorii curajoşi care apreciază ecranele cu rezoluţie mare şi care se văd nevoiţi să lupte cu neajunsurile acestei perioade de tranziţie nu cred că se vor fi consolaţi prea mult de acest detaliu. Cei care preferă să nu rişte vor putea opta pentru ecranul HD+, însă vor trebui să renunţe în acelaşi timp la panoul IPS si la suprafaţa tactilă.

Lenovo X1 Carbon oferă un sistem audio stereo puternic, difuzoarele acestuia fiind amplasate în partea inferioară a carcasei. Volumul difuzoarelor este foarte ridicat, iar incintele sunt foarte bine calculate deoarece nu vibrează nici măcar la nivelul maxim de putere. Sunetul redat are însă o calitate mediocră deoarece pare extrem de artificial, lipsit de fidelitate şi amplificat exagerat în zona mediilor.

Camera Web frontală foloseşte un senzor cu o rezoluţie de 1,3 MP. Aşa cum era de aşteptat în cazul unui senzor mic, imaginile au un nivel de detalii scăzut şi un nivel de zgomot ridicat. Camera se descurcă rezonabil în lumina artificială scăzută iar aplicaţia pentru captură şi control oferă o serie de setări suplimentare utile. Pentru aplicaţiile de videoconferinţă precum Skype, nivelul calităţii este suficient, însă nivelul aşteptărilor ar trebui să se oprească aici, ceea ce este dezamăgitor în cazul unui ultrabook scump.

Tastatură, touchpad şi gesturi

Gama de laptopuri ThinkPad a oferit mereu tastaturi de foarte bună calitate, iar X1 Carbon 2014 nu este o excepţie. Butoanele au o suprafaţă concavă amplă iar spaţiul dintre acestea este generos, designul chiclet bine gândit făcând ca perioada de acomodare să fie extrem de scurtă. Mecanismul butoanelor are un răspuns foarte bun, opunând o rezistenţă iniţială sesizabilă care este urmată de o deplasare liniară elastică, iar zgomotul emis în timpul utilizării este foarte scăzut.

Tastatura include un sistem de iluminare care evidenţiază literele cu lumină albă şi emite o strălucire de un albastru palid în jurul butoanelor. Iluminarea oferă două trepte de putere, chiar şi cea mai scăzută fiind suficient de intensă pentru a evidenţia caracterele alfanumerice de pe taste.

Dacă tastatura este impresionantă din punct de vedere mecanic şi electric, deciziile de design luate de Lenovo nu sunt prea fericite. După cum se observă din imaginile alăturate, tasta Caps Lock a fost eliminată şi a fost înlocuită de o pereche de taste Home/End. Tradiţionala funcţie nu a dispărut în totalitate, aceasta fiind de fapt relocată pe tasta Shift din partea stângă. Aceasta poate fi activată sau dezactivată cu o apăsare dublă şi oferă un mic LED pentru semnalizarea activării.

Dacă pierderea accesului direct la tasta Caps Lock nu va provoca foarte multe lacrimi de durere, amplasarea butonului Delete este o sursă potenţială de necazuri. Această tastă este aşezată imediat după tasta Backspace şi, dacă obiceiurile dezvoltate de-a lungul anilor vă vor conduce instinctiv degetele pe verticala tastei Enter, vă puteţi aştepta la momente dese de confuzie între cele două butoane. În final, aranjarea atipică a tastelor s-a soldat şi cu mutarea tildei în partea inferioară a tastaturii, între AltGr şi Ctrl, iar tastele Insert şi Print Screen au dispărut definitiv.

Toate aceste schimbări stranii de aranjare a butoanelor sunt cauzate de eliminarea rândului de taste funcţionale F1 – F12 şi înlocuirea acestuia cu o suprafaţă tactilă cu iluminare. Denumită Adaptive Keyboard, aceasta poate afişa mai multe tipuri de butoane în funcţie de context sau la libera alegere a utilizatorului.

Pe lângă tastele funcţionale, suprafaţa tactilă mai poate afişa butoane speciale pentru browsere, aplicaţii de videoconferinţă şi un mod generic de lucru, care oferă butoane pentru Task Manager, acces OneDrive, control vocal şi control prin gesturi.

Dacă acest ecran tactil cu butoane este suficient de convenabil pentru funcţiile multimedia, acesta este antiproductiv în cazul în care accesaţi des tastele funcţionale deoarece nu oferă răspuns tactil şi este mai greu de nimerit fără un contact vizual direct. Privit în ansamblu, sistemul Adaptive Keyboard nu aduce nici un beneficiu real şi strică aranjarea standard a butoanelor fizice, implementarea lui fiind o idee pe care Lenovo trebuie fie să o perfecţioneze, fie să o abandoneze.

Touchpad-ul are dimensiuni generoase de 70 x 100 milimetri şi oferă o suprafaţă cu fricţiune redusă. Sub suprafaţa acestuia se ascunde un singur buton, care oferă o apăsare sesizabilă cu o cursă amplă de 2-3 milimetri, iar butonul alternativ este emulat prin tratarea diferită a unei mici porţiuni a zonei tactile. Din păcate, cei care apreciază legendarul TrackPoint de culoare roşie vor fi nemulţumiţi de dispariţia butoanelor fizice ale acestuia, acestea fiind suplinite acum tot de suprafaţa tactilă a touchpad-ului.

Pe lângă gesturile multitouch din Windows 8, Lenovo a implementat şi controlul prin gesturi. Folosind camera Web şi având nevoie de încadrarea feţei utilizatorului, aceste gesturi emulează funcţii diverse precum Back, Forward, Mute sau Play/Pause, însă aceste sunt compatibile doar cu un număr redus de aplicaţii şi nu sunt mereu interpretate corect.

Performanţa, răcire şi autonomie

Modelul testat de noi a venit echipat cu un procesor Intel Core i7-4550U. Oferind două nuclee de procesoare cu HyperThreading, o frecvenţă nominală de tact de 1,5 Ghz şi o frecvenţă Turbo de 3 Ghz, acesta este cel mai mic membru al familiei Core i7 Low Power din generaţia Haswell. Poate că expresiile „Low Power” şi „cel mai mic membru” nu sună prea impresionant, însă nu trebuie să uităm că vorbim despre un sistem subţire şi uşor,  în care nu se pot folosi puternicele vârfuri de gamă cu un consum energetic triplu.

Ţinând cont de aceşti factori, performanţele acestui ultrabook pot fi considerate bune şi vor satisface orice cerinţă a mediului business. Unitatea SSD are performanţe bune, fără a se face însă remarcată cu vitezele sale de scriere sau cu performanţele read/write la 4K.

• 3DMark – Ice Storm: 41796, Cloud Gate: 4238, FireStrike: 609
• PCMark 8 – Home: 2221, Work: 2747, Creative: 2356
• Cinebench – OpenGL: 19,15 fps,; CPU: 2.67 pts
• SuperPi Mod – 13,28 sec (1 MB)

Lenovo a conceput un sistem de răcire impresionant, acesta fiind tăcut şi eficient. Într-un regim normal de utilizare, ventilatorul se învârte atât de încet încât nu poate fi auzit decât atunci când este linişte deplină în jur. Într-un regim intensiv, cum ar fi compresia video, zgomotul ventilatorului devine sesizabil, însă acesta are o tonalitate nederanjantă foarte joasă iar zgomotul emis rămâne neaşteptat de scăzut. Cheia acestei prestaţii este ventilatorul cu pale asimetrice, o soluţie adoptată şi de Apple pe modelele MacBook Pro, acesta generând un curent de aer cu turbulenţe variabile care nu induce rezonanţe în carcasă sau în grila de evacuare.

Răcirea se remarcă însă nu doar prin silenţiozitate, ci şi prin eficienţă. Temperatura maximă atinsă în cursul testului Prime95 a fost de 75 de grade, procesorul rulând în acest răstimp la o frecvenţă de 2 Ghz. Carcasa se încălzeşte uşor doar în zona balamalei şi în colţul din dreapta-sus, acolo unde sunt amplasate fantele de evacuare şi admisie, însă această căldură nu se răspândeşte în zonele pe care utilizatorul le atinge în mod normal.

Având o baterie cu o capacitate de 43 Wh, la fel ca generaţiile anterioare, X1 Carbon 2014 oferă însă o autonomie vizibil îmbunătăţită datorită eficienţei energetice superioare a procesoarelor din generaţia Haswell. Bateria a oferit 4 ore şi 50 de minute de redare video şi 5 ore şi jumătate de utilizare Office obişnuită, un regim intens care a implicat codare video şi editare de imagini în Photoshop reuşind să atingă circa două ore şi jumătate. Cifrele nu sunt prea impresionante, însă acesta este preţul pe care trebuie să-l plătim pentru un sistem puternic ambalat într-o carcasă subţire şi uşoară.

Concluzii

La fel ca modele anterioare din familia X1 Carbon, noul ultrabook business de la Lenovo este un produs de care este greu să nu te îndrăgosteşti. Discret, elegant, solid şi uşor, acesta este un laptop ideal pentru cei care călătoresc des şi doresc un sistem cu o platformă hardware puternică şi un ecran bun. Autonomia nu este foarte grozavă, o deficienţă caracteristică şi pentru alte ultraportabile, dar este mai bună decât cea oferită de generaţiile anterioare din familai X1 Carbon. Cea mai mare problemă a noului ThinkPad X1 Carbon este însă aranjarea atipică a butoanelor tastaturii, acest compromis nefiind compensat în mod satisfăcător de butoanele capacitive de pe noua Adaptive Keyboard şi părând mai degrabă o schimbare nefericită făcută doar de dragul schimbării.