Produsele Apple au o “fizionomie aparte”, cu greu pot fi confundate şi întotdeauna atrag atenţia, indiferent că îţi îndrepţi privirea către un iPod Shuffle sau către un impozant iMac. Dar contează mai puţin care e reţeta companiei din Cupertino, noi suntem interesaţi până la urmă să vedem cum se comportă respectivul gadget, dincolo de aparenţe. De mai bine de o săptămână, am avut onoarea să interacţionăm cu noul Apple MacBook – portabil pe care noi l-am caracterizat drept un calculator dintr-o bucată.
Construcţie de nota 10
Încă de când a fost anunţat, ni s-a spus despre construcţia “unibody enclosure” din aluminiu şi avantajele ei. Am acordat credit discursului susţinut de Steve Jobs şi acum am realizat că bine am făcut. Şasiul prelucrat cu ajutorul laserului, fără părţi detaşabile, fără şuruburi şi piuliţe, se prezintă drept cel mai solid din câte am văzut – probabil că nu este departe de cele întâlnite pe laptopurile “milităreşti” gen Panasonic Toughbook, exceptând desigur protecţia la diverşi factori ostili – apă, şocuri mecanice puternice etc. Să nu uităm însă că MacBook este un portabil stilat de 13 inch ce cântăreşte puţin peste 2 Kg, nu un “monstru” de 4 sau chiar 5 Kg bun la redactat texte în Fâşia Gaza. Dimensiunile sale sunt de 32,5 x 22,7 x 2,41 cm. Acordăm fără dubii nota 10/10 pentru construcţie.
Să vedem acum câteva aspecte legate de interfeţele de conectare oferite de MacBook. Un lucru total diferit faţă de alte calculatoare portabile este interfaţa de alimentare “MagSafe”. Conectorul se cuplează la port foarte uşor doar prin apropierea acestuia – efectul de atracţie al magneţilor îl vei simţi şi nu vei nevoit să împingi ca să realizezi legătura. În schimb, când vrei să-l deconectezi, trebuie să aplici o forţă ceva mai mare.
Imediat în dreapta “MagSafe-ului” sunt aliniate port-ul ethernet, două USB-uri, mini DisplayPort, audio in/out şi lăcaşul de securizare Kensington. Tot pe aceeaşi latură, dar undeva în extrema inferioară, sunt poziţionate 8 LED-uri minuscule care indică gradul de încărcare al acumulatorului atunci când conectezi laptopul la priză. Verificarea bateriei se poate face mai târziu şi prin apăsarea butonului din stânga LED-urilor. De partea cealaltă, observăm spaţiul pentru introducerea discurilor în unitatea optică tip Slot drive.
Odată deschis, Mackbook-ul ne încântă cu pad-ul multitouch mai mult decât generos ce ocupă o treime din lungimea carcasei şi aproape o jumătate din lăţime. Cealaltă jumătate este rezervată tastelor, foarte bine spaţiate şi confortabile. Display-ul l-am lăsat la urmă, ceea ce nu înseamnă că are o importanţă scăzută dimpotrivă. În opinia mea, diagonala de 13.3 inch mi se pare cea mai echilibrată ca raport între dimensiuni şi confort în utilizare. Iluminarea cu LED oferă o imagine strălucitoare şi culori vii, din păcate unghiul de vizualizare nu se ridică la nivelul calităţii imaginii. Aici am comparat MacBook-ul cu Sony Vaio TT, al cărui display este superior din punct de vedere al unghiului de vizionare. Să menţionăm şi difuzoarele stereo ce nu sunt la vedere, ci ascunse în carcasă imediat deasupra tastaturii.
Trecerea de la Windows la Mac OS
În testarea noului MacBook, am preferat să pornesc la drum de la Km 0, adică am început cu instalarea sistemului Mac OS X Leopard pe curat. Ca utilizator de Windows, am remarcat încă de la început simplitatea propusă de Apple în ceea ce priveşte utilizarea laptopului. Nu cred că am dat mai mult de două click-uri pe parcursul instalării. Ce mi-a plăcut foarte mult a fost procesul de verificare al discului înainte de instalarea propriu zisă – astfel se elimină şansele ca aceasta să se întrerupă datorită utilizării unui disc sau a unei unităţi optice defecte.
După finalizarea instalării, un alt aspect mi-a atras atenţia în mod plăcut. Spre deosebire de sistemele Microsoft unde eşti nevoit să instalezi driverele pentru componentele hardware, la Mac OS ai totul gata pregătit. Instalarea sistemului a durat aproximativ 45 de minute, din care aproape 20 au fost alocate verificării discului (apropo, discul din pachet era zgâriat bine de tot, probabil cu unul nou timpul s-ar fi redus considerabil).
Acum să trecem şi la faptele mai puţin plăcute de care eram sigur că nu voi scăpa. Cel mai ciudat mi s-a părut că la instalarea aplicaţiilor de pe CD-ul Apple nu am avut nicio opţiune de selecţie, nici măcar o listă în care să văd ce anume se va copia pe hard. Am trecut peste asta şi am zis să mă conectez la Internet, unde nu au fost nevoie de setări suplimentare – totul a mers brici atât prin wireless cât şi prin cablu. La browser-ul Safari am renunţat rapid după ce am fost invadat de reclamele postate pe site-uri şi nu am găsit un program gen “Adblock”. Chiar şi în Firefox (versiunea pentru Mac), m-am chinuit ceva până când am reuşit să elimin reclamele. Cu Adblock pur şi simplu nu a vrut, până la urmă mi-a reuşit cu “No Script”.
Trecerea de la Windows la Mac OS mi se pare destul de dificilă şi cred că tocmai de aceea Microsoft domină piaţa. Sistemul Mac este unul gândit să ai acces rapid la orice informaţie, însă totul se face pe dos faţă de cum se întâmplă în Windows. Ai nevoie de timp să te obişnuieşti, iar acum nu mai suntem în epoca pioneratului când încercam toate chestiile noi şi experimentam tot ce se putea. În plus, în puţinul timp liber de care dispunem avem de obicei alte priorităţi decât a învăţa un nou sistem de operare – poate doar în măsura în care ne ajută pentru a avea acces la un anumit post mai bine plătit sau cu perspective mai largi. Sper să nu supăr pe nimeni dacă spun că sistemele de operare minore, ca să crească în procente, trebuie să atragă "publicul adolescent" şi să formeze o nouă generaţie de useri, pentru că ei sunt dispuşi tot timpul la cunoaştere, experimentare.
Performanţe foarte bune
Revin asupra Macbook-ului şi am să vă spun câte ceva legat de performanţe. În primul rând, să vedem configuraţia:
Cu un asemenea hardware, MacBook face faţă unei game variate de aplicaţii, inclusiv cele mari consumatoare de resurse: filmele Full-HD merg fără probleme, editarea grafică asemnea, câtă vreme nu intrăm în programe de proiectare complexe (nici nu cred că e cazul de pe un laptop ultra-portabil). Şi jocurile se mişcă decent. Am jucat Flatout 2 la rezoluţia maximă suportată şi am fost plăcut surprins de performanţele plăcii grafice. Desigur, în momentul în care activezi anti-aliasing şi anisotropic filtering, numărul de cadre scade dramatic. Am fi dorit să încercăm mai multe titluri, însă jocurile pentru Mac nu sunt atât de numeroase precum cele de pe PC şi console.
Legat de autonomie, am testat laptopul cu un film DVD rulat de pe discul optic. Nu recomandăm în utilizarea de zi cu zi această modalitate de vizionare deoarece autonomia se reduce la mai puţin de jumătate din cât specifică Apple – aproximativ două ore şi douăzeci de minute. Este drept că în tot acest timp am lăsat activate conexiunile Wi-Fi şi Bluetooth.
Accesorii
Nimic deosebit aici. Apple Macbook vine însoţit de baterie, alimentator, DVD-ul cu sistemul de operare Mac OS X Leopard, discul cu aplicaţii, manualele de utilizare şi o cârpă fină pentru ştergerea display-ului.
Plusuri şi minusuri
[+] Design superb, construcţie impecabilă;
[+] Raport optim utilizare/portabilitate;
[+] Hardware capabil să ruleze majoritatea aplicaţiilor actuale;
[+] Tastatură confortabilă;
[+] Trackpad multitouch excelent;
[+] Indicator gradual cu LED-uri pentru baterie;
[-] Ecranul, deşi de calitate, nu are un unghi de vizibilitate grozav;
[-] Preţul.
Concluzie: Pot spune că experienţa cu MacBook-ul a fost unică, în ciuda problemelor de adaptare la sistemul Mac OS. Un laptop în faţa căruia cu greu îţi păstrezi obiectivitatea. Pur şi simplu e o plăcere să lucrezi pe el. Dacă ai stat doar pe Windows, vei fi destul de confuz la început. Cum spuneam în cadrul articolului, e nevoie de timp pentru a deprinde mişcările pe un sistem Mac. Lăsând software-ul la o parte, produsul în sine exprimă o calitate deosebită, dar şi preţul este unul pe măsură: aproximativ 5000 RON, o sumă pe care te gândeşti de două sau chiar de mai multe ori până să o investeşti într-un lucru, fie el aproape irezistibil.