Wibrain B1LH – un UMPC accesibil

Ecranul lui Wibrain a fost unul din elementele care ne-au mai luminat la faţă, având o calitate foarte bună. Am trecut peste faptul că doamnele şi domnişoarele l-ar putea folosi pe post de oglindă atunci când este stins şi peste faptul că trebuie să fie întuneric în cameră pentru a putea distinge ceva în scenele mai întunecate ale unui film. Precizia stratului sensibil la atingere a fost de asemenea apreciată. Ne-a dezamăgit puţin touchpad-ul, dar nu prin precizie, ci prin faptul că nu percepea întotdeauna apăsarea pentru click şi eram nevoiţi să folosim butonul din partea stângă a ecranului.

Tastatura este relativ uşor de folosit, dar necesită o perioadă de acomodare. Deoarece sunt doar 50 de taste pe ea, o serie întreagă de simboluri şi funcţii se accesează ţinând apăsată tasta Fn. Aceasta poate fi frustrant în unele momente, dar noi credem că este un compromis mai mult decât acceptabil. Cei care dispun de un smartphone cu tastatură QWERTY se vor simţi aproape ca acasă. S-ar fi putut spune că UMPC-ul Wibrain este foarte comod de ţinut şi de utilizat cu ambele mâini dacă nu ne-ar fi deranjat problema pe care o vom prezenta în continuare.

Wibrain B1LH se încălzeşte semnificativ în timpul funcţionării. Nu se încălzeşte atât de tare încât să nu mai poată fi ţinut în mână, dar destul de sesizabil. Din fericire, am descoperit prin meniurile lui Ubuntu o aplicaţie care permitea setarea nivelului de turaţie al ventilatorului inclus. Cele trei moduri de lucru, în ordinea crescătoare a turaţiei, sunt Silent, Normal şi Cool. În ciuda silenţiozităţii aproape totale a UMPC-ului în modul Silent, noi nu îl recomandăm datorită modului în care se încălzeşte aparatul în timpul funcţionării. În modul Normal, zgomotul ventilatorului este sesizabil, iar în modul Cool el poate fi auzit, dar nu este deranjant. Nu am avut timpul necesar să testăm autonomia şi în funcţie de turaţia ventilatorului, însă bănuim că ar exista diferenţe relativ semnificative.

Şi dacă tot am menţionat autonomia, să spunem că Wibrain nu se remarcă la acest capitol. Folosit exclusiv pentru redarea unor fişiere MP3 şi ţinând cont că aceasta implică o încărcare a procesorului de 30%, precum şi în condiţiile utilizării ventilatorului la turaţie maximă, UMPC-ul a stat cu ecranul aprins aproximativ o oră şi jumătate înainte de a se opri definitiv. Încărcarea bateriei de 4.000 mAh durează aproximativ 2 ore. Pornirea dispozitivului este reliativ lentă, iar căsuţa de dialog pentru logare apare după 70 de secunde. Copierea unui fişier de mari dimensiuni pe harddisk s-a realizat cu viteza de 15 MB/s, ţinând cont că viteza maximă a stick-ului USB folosit, testată în prealabil pe un PC performant, a fost de peste 30 MB/s.

Calitatea imaginii afişate pe un monitor extern este bună, dar rezoluţia maximă nu poate depăşi 1024×768 de pixeli. Semnalul audio are unele interferenţe şi zgomot de fond specifice plăcilor de sunet integrate, dar mai sesizabile ca de obicei. Camera web are o rezoluţie mică şi un unghi de vizualizare destul de îngust, fiind nevoiţi să o ţinem la o distanţă de aproximativ 40 cm de faţă pentru ca în cadru să încapă atât bretonul rebel, cât şi bărbia. Tastatura este iluminată atunci când este folosită, dar această facilitate poate fi dezactivată din acelaşi meniu în care se poate seta viteza ventilatorului.