A venit momentul ca ecranele pliabile să intre și în noi zone, iar ASUS este printre primele companii care adoptă această tehnologie pe laptop-uri, cu noul Zenbook 17 Fold OLED. Acesta este pe de-o parte un ultrabook și pe de altă parte o tabletă imensă, cu ecran de 17”, sistem de operare Windows 11 și multe cazuri de utilizare propuse. Desigur, tehnologiile noi de acest gen implică costuri mari de cercetare, iar acestea se reflectă în piață în prețuri foarte mari. Iată ce poate face un laptop pliabil de 4.000 de euro.
Trebuie să recunosc faptul că după ce am văzut prezentarea ASUS de la IFA 2022, Zenbook 17 Fold nu mi se părea o propunere foarte atractivă. Sigur, prețul imens ar putea fi un impediment pentru oricare este în căutarea unui nou laptop, dar erau și alte aspecte care mă nemulțumeau înainte să văd computerul în realitate.
În primul rând, grosimea acestuia. La fel ca în cazul smartphone-urilor pliabile, Zenbook 17 Fold are puțin de suferit din cauza acestui format pliabil. Ecranul său de 17” este integrat în ceea ce pare a fi un format de „tabletă”, dar care ascunde la interior componente de PC. Astfel, chiar și în poziție „deschisă”, acesta nu poate fi extrem de subțire, întrucât trebuie să integreze o placă de bază, un cooler și o baterie mare. Atunci când pliezi ecranul, acesta nu doar că nu se închide complet, lăsând un spațiu în zona balamalei, ci face și computerul de două ori mai gros decât este în format deschis.
ASUS a identificat această problemă, și a găsit o rezolvare parțială. Întrucât grosimea nu poate fi micșorată momentan, ASUS a decis să folosească tot spațiul disponibil. Astfel, compania a dezvoltat o tastatură wireless subțire și detașabilă, care poate să stea între cele două jumătăți de ecran. Tastatura se prinde cu magneți pe poziție și transformă astfel computerul pliabil într-unul, în mare parte „obișnuit”.
Dar există și alte moduri de utilizare, propuse de companie. Poți folosi Zenbook 17 Fold fără tastatura fizică, doar cu una virtuală, pentru un ecran de tip „cascadă”, putând avea de sus până jos o pagină web deschisă, sau aplicații și sus și jos. De asemenea, compania propune utilizarea în format carte, dar mi se pare că este un dispozitiv prea mare și prea gros pentru asta, iar lipsa suportului din aplicații va face acest mod greu de utilizat. Dar probabil cel mai util și scopul pentru care acest computer există este modul „desktop”, care permite utilizarea întregului ecran de 17”.
Pentru asta, ASUS a integrat un suport pe partea din spate, care permite poziționarea ecranului pliabil vertical atunci când este complet deschis. Tastatura, care include și trackpad, poate fi astfel poziționată oriunde pe birou, sau înlocuită cu tastatură și mouse pentru desktop. Desigur, ideea este să îți poți crea un birou mobil cu ecran mare oriunde, așa că accesoriul inclus este de preferat.
Fiind vorba despre un computer care are la bază o configurație de ultrabook, nu mă așteptam la prea multă conectică. Astfel, avem două port-uri USB-C, ambele poziționate cam ciudat. În mod laptop, ambele mufe sunt în zona display-ului, pe dreapta și sus, iar în mod desktop, una este sus și una pe laterala din stânga. Există de asemenea un jack de căști de 3,5mm, a cărui prezență am apreciat-o. În pachet este livrat și un adaptor la USB-A, un încărcător USB-C și chiar și un suport de carton, pentru a pune computerul în poziție verticală, pe format portret. Asta pentru că unii ar prefera să îl țină așa, probabil din cauza camerei, care ajunge pe laterală în modul landscape.
Așa cum era de așteptat pentru un computer de 4.000 de euro, construcția este realizată cu grijă și materiale de calitate. Avem sticlă și piele ecologică pe partea din spate, metal pe margini și un ecran pliabil protejat cu o peliculă de plastic rezistent. Și ar trebui să fie așa, pentru că acesta este totodată și un touchscreen, deci vei atinge ecranul deseori cu degetul, iar acesta trebuie să reziste în timp.
Desigur, ecranul are o urmă în zona de pliere, o problemă pe care momentan niciun producător de dispozitive de acest gen nu a rezolvat-o complet. Din fericire, aceasta este destul de subtilă și nu se vede deloc în utilizare normală atunci când privești din față. Singurul lucru care ar putea fi deranjant la această cută este atunci când o lumină bate direct în ecran și se reflectă în acea zonă, sau dacă te uiți dintr-o parte și prinzi o reflexie la un unghi ciudat.
Pentru transport, Asus livrează în pachetul acestui computer și o husă din piele ecologică, construită perfect pentru dimensiunile lui Zenbook 17 Fold. Aceasta arată ca o geantă pentru documente. Totuși, aceasta nu poate ascunde faptul că avem de a face cu un computer destul de gros. Desigur, zona de pliabile este încă la început și implică compromisuri, așa că vei câștiga un ecran de 17” mai portabil decât în trecut, la o greutate de sub 2 kilograme, dar primești un computer de vreo două ori mai gros, la un preț de vreo 3-4 ori mai mare decât al unui computer cu performanțe comparabile.
Și aici intră în discuție faptul că, pentru 4.000 de euro, nu primești o performanță „de toți banii”. Prețul este justificat doar de ecranul OLED pliabil de dimensiuni mari. La baza lui Zenbook 17 OLED stă un procesor Intel Core i7-1250U, unul dintre cele mai performante cipuri pentru ultra portabile din piață, și este configurat cu cu 16 GB RAM și un SSD de 1 TB. Desigur, aceste componente nu sunt „upgradabile”.
Din fericire, ecranul, motivul pentru care plătești în plus pentru acest computer, este unul dintre cele mai bune de pe un laptop din prezent. Acesta este construit de BOE, nu de Samsung așa cum întâlnim pe alte laptop-uri de la ASUS, dar vine cu specificații de top, precum diagonala de 17,3”, rezoluție 2.560 x 1.080 pixeli pe format 4:3, luminozitate de 500 nits, ceea ce este destul de mult pentru un OLED în format portabil și compatibilitate cu conținut HDR, inclusiv Dolby Vision. Culorile sunt calibrate din fabrică, conform ASUS, fiind validate de Pantone, ceea ce sugerează că acest computer ar putea fi folosit pentru muncă profesională.
Totuși, nu aș merge atât de departe cu asta, în special din cauza performanței oferite.
Ultrabook-urile sunt computere de productivitate, în mare parte, însă nu pentru zona creativă, unde puterea de procesare necesară este mare. Software profesional de editat fotografii precum Photoshop sau editat video precum Premiere și DaVinci Resolve necesită procesoare de top și plăci grafice dedicate. Zenbook 17 OLED are un procesor cu 10 nuclee, dar doar 2 sunt dintre cele de performanță, 8 fiind „eficiente”, iar cipul grafic este un Intel Xe cu 96 de unități de procesare, dar la frecvență mică.
Am rulat câteva benchmark-uri de productivitate, iar rezultatele sunt apropiate de cele ale unui ultrabook obișnuit. O parte din problemă este și faptul că avem de a face cu un sistem de răcire limitat de dimensiunile și concesiile necesare pentru a crea un computer pliabil. Măcar răcirea este silențioasă, în majoritatea timpului. Atunci când cooler-ul este setat pe modul „performance”, acesta se aude, dar nu într-un mod deranjant.
Și totuși, ce poți face bine pe un astfel de computer? Păi cam ceea ce fac eu zi de zi. O mare parte din activitatea mea de la Go4it are loc în două ferestre: una pentru un browser și una pentru Microsoft Word. Din când în când mai deschid câte un PDF sau un Excel, sau un software simplu de editat și modificat dimensiunea fotografiilor precum XnView. De obicei fac asta la un desktop cu ecran mare, iar atunci când sunt nevoit să trec pe laptop-ul personal pentru asta, care este un MacBook Air M1 cu ecran de 13”, trebuie să îmi schimb puțin stilul de lucru, întrucât nu am la fel de mult spațiu pe ecran.
Ei bine, alături de Zenbook 17 Fold, am putut să îmi transform experiența de lucru mobilă într-una mai apropiată de cea de pe desktop. Sigur, poți folosi computerul în format „laptop”, cu tastatura atașată în partea de jos a ecranului dar așa ai un ecran mai mic la dispoziție, cu diagonală de 12,5”, dar nu acesta este motivul pentru care alegi un computer de acest gen. Poate pentru ceva rapid, sau în avion și unde nu ai loc pe o masă să deschizi complet computerul, modul laptop ar putea fi ok, dar având un astfel de computer la îndemână, vei căuta întotdeauna să îl deschizi complet.
Ai crede că ecranul de 17” ar fi potrivit pentru vizionarea de filme și seriale, mai ales când este compatibil cu Dolby Vision, iar sistemul de sunet este compatibil cu Dolby Atmos, dar adevărul este că ne lovim de aceeași problemă a ecranelor pliabile și de pe telefon: bare negre cât cuprinde. Conținutul se vede foarte bine, chiar peste așteptări, însă experiența este afectată de spațiul „mort” din jurul conținutului. Și că tot am amintit sunetul, pentru un computer cu un corp subțire atunci când este desfăcut, calitatea audio și volumul sunt peste medie. Având în vedere prețul, ar trebui să fie de așteptat, dar am întâlnit și situații în care sunetul nu era la nivelul prețului.
Dar formatul 4:3 al ecranului are avantaje în zona de productivitate, pentru că permite mai mult spațiu în special pe verticală pentru a pune două aplicații una lângă cealaltă, și pentru a afișa mai mult conținut, iar ASUS a dezvoltat și software dedicat pentru a controla toate funcțiile speciale ale acestui computer. De exemplu, ecranul se transformă automat dintr-unul mare într-unul mic atunci când conectezi tastatura magnetică. Apoi, există opțiuni pentru gruparea mai multor aplicații pe ecran, iar ASUS a integrat și multe funcții avansate, precum unele care reduc luminozitatea ecranului atunci când nu te uiți direct la el și o cresc atunci când revii, sau care reduc luminozitatea tuturor aplicațiilor din fundal pentru a ține una singură în focus.
Toate acestea sunt utile și pentru protejarea panelului OLED de burn-in, pe lângă clasicele tehnici de mișcare a pixelilor din când în când sau ascunderea taskbar-ului din Windows. Există și funcții care protejează bateria, precum limitarea încărcării până la un anumit prag sau scăderea puterii de încărcare. Din păcate, toate aceste funcții necesită un cont MyASUS.
Există însă și câteva elemente mai puțin bune, care demonstrează că vorbim despre un produs de primă generație. În primul rând, atunci când pornești computerul, acesta nu știe în ce format este utilizat, așa că ecranul de pornire din Windows va fi afișat pe tot ecranul, chiar dacă ai tastatura conectată. Odată ce intră în Windows, afișarea este corectă. Apoi, trecerea din modul cu tastatură și cel fără tastatură este destul de nefinisat, fără o animație fluidă sau ceva care să ascundă faptul că se schimbă rezoluția. Măcar totul se întâmplă foarte rapid și nu deranjează vizual prea mult. De asemenea, faptul că taskbar-ul pică fix pe zona în care are loc plierea în mod laptop, face totul să pară curbat în acea zonă și greu de atins cu degetul confortabil peste tastatură. Mutarea limitei câțiva pixeli mai sus ar fi rezolvat problema.
În termeni de autonomie, vorbim încă de un computer cu Windows, dar unul echipat cu un ecran mare, într-un format nu foarte mare sau greu. Astfel, chiar dacă ASUS zice că bateria ține 9 ore și jumătate, realitatea este că vei atinge vreo 6-7 ore reale de productivitate. Ceea ce nu este rău deloc, dar nici impresionant. Desigur, pentru astfel de performanțe, trebuie accesat profilul cel mai economic și o luminozitate mai pe la jumătate.
Dar cel mai deranjant lucru, care ar avea și o rezolvare relativ simplă, este faptul că tastatura are baterie separată și nu se alimentează direct de la computer. Aceasta trebuie încărcată separat, ori cu un cablu USB-C de la Zenbook, ori cu încărcătorul de laptop. Mai grav este că aceasta nu intră eficient în stand by și consumă baterie chiar și când nu este folosită. Tastatura trebuie astfel oprită de fiecare dată pentru a te asigura că nu o găsești fără baterie data viitoare când ai nevoie de ea.
Implementarea unor contacte magnetice cu alimentare atunci când tastatura este poziționată pe computer, sau implementarea de zone de încărcare wireless pe rama laptop-ului ar fi fost soluții elegante pentru a rezolva această problemă. La 4.000 euro, te poți aștepta la niște tehnologii mai speciale de la un computer „futurist” precum Zenbook 17 Fold. Poate că vom primi așa ceva la generația următoare.
Acum că am avut mai mult timp de petrecut cu Zenbook 17Fold OLED, trebuie să recunosc că este o demonstrație de tehnologie care reușește să își atingă scopul: aduce în discuție ceva nou și m-a făcut să mă gândesc la posibilitățile din viitor. În continuare nu cred că dispozitivele pliabile sunt cu adevărat viitorul dispozitivelor pliabile, însă cred că vor ajuta la accelerarea dezvoltării următorului format care s-ar putea dovedi mai practic: cel rulabil.
Până la rulabile însă, vom avea o întreagă generație de dispozitive pliabile, cu bune și cu rele. Prețul ridicat probabil că va scădea în timp, iar cei care vor plăti 4.000 euro pe acest model vor fi cei care vor încuraja dezvoltarea tehnologiei în continuare. Micile scăpări pe partea software se pot rezolva chiar și pe generația curentă, însă nu știu dacă vor fi rezolvate și altele, precum grosimea dispozitivelor, urma de pe ecran sau tastatura care se încarcă separat, dacă nici la patru ani de la debut nu au fost încă rezolvate.
Cu siguranță acesta nu este un produs de volum, iar cei care îl vor cumpăra vor avea motive întemeiate pentru a cheltui o sumă atât de mare pentru ceea ce este practic un ultrabook cu ecran mare și pliabil.