Netflix și Hulu încearcă să demonstreze că nu sunt „companii de servicii video” în fața Curții Supreme din Ohio, Statele Unite ale Americii. Aproximativ 2.000 de consilii locale au chemat serviciile de streaming în instanță pentru a demonstra acest lucru, întrucât companiile care oferă servicii video trebuie să plătească taxe care valorează 5% din veniturile lor din fiecare oraș în parte către autoritățile locale.
Se pare că încă din 2007, există o lege la nivelul statului Ohio care taxează furnizorii de servicii video cu 5% din încasările la nivel local. Această taxă de servicii video a apărut în urma reglementării operatorilor de cablu care trăgeau cabluri prin orașe. Întrucât fiecare consiliu local cerea taxe diferit pentru astfel de activități, această taxă fost simplificată la nivelul statului, cu stabilirea unei cote unice de 5%.
Administrațiile locale au realizat însă că Netflix și Hulu, deși oferă servicii „video” în statul Ohio, nu plătesc taxele corespunzătoare. Totuși, cele două servicii susțin că nu oferă servicii video așa cum sunt reglementate în prezent. Companiile spun că ar trebui să fie încadrate drept „produse digitale specifice”. Asta pentru că Netflix și Hulu nu au nevoie de infrastructură fizică proprie pentru a opera, fiind accesate prin intermediul internetului. Astfel, acestea nu ar trebui să plătească taxa de servicii video, întrucât nu au nevoie să tragă cabluri pe teritoriul statului. De asemenea, până acum, companiile nu au avut nevoie de o autorizație de servicii video pentru a opera.
Argumentul avocatului Gregory Garre, care reprezintă Netflix în instanță, este că ar fi „absurd” să numești aceste servicii drept „furnizori de servicii video”:
„Ar însemna ca oricine transmite conținut video pe internet, fie că este vorba despre un liceu care transmite conținut educațional sau evenimente sportive, sau o biserică care își transmite slujbele, sau chiar acest tribunal, care transmite din sala de judecată acest caz astăzi, ar trebui să fie considerate furnizori de servicii video sub această lege, lucru care ar implica costuri către consiliile locale.”
Contraargumentul ar fi că din ce în ce mai mulți utilizatori renunță la serviciile clasice de cablu în favoarea streaming-ului, lucru care pune presiune pe infrastructura deja existentă, ceea ce duce la instalarea de noi cabluri pentru a susține aceste servicii:
„Conținutul lor este greu de diferențiat de televiziunea transmisă în mod obișnuit. Oferă aceleași emisiuni și aceleași filme. Sunt concurenți ai televiziunii tradiționale. Își produc propriul conținut.”, susține avocatul care reprezintă Maple Heights în acest proces. Totuși, acesta recunoaște că există și alte servicii de streaming, inclusiv operatorii telecom mergând în această direcție cu serviciile video pe care le oferă.
Acest caz încă nu s-a încheiat, însă, în funcție de acest verdict, s-ar putea ca serviciile de streaming să fie reclasificate drept furnizori de servicii video și taxate corespunzător. Acele costuri vor fi, cu siguranță, acoperite de abonamente mai scumpe, pe care tot clienții le vor plăti.
sursa: Cleveland