Premiile Grammy: 14 momente importante din istoria evenimentului muzical

În 1952, organizatorii premiilor Grammy au introdus categoria „Cea mai bună înregistrare a anului”, care a devenit cel mai râvnit premiu al ceremoniei.

Să câștigi un Grammy este biletul oricărui artist către reputata listă care conține numele unora dintre cei mai respectați artiști și compozitori ai tuturor timpurilor, precum The Beatles, Frank Sinatra sau Elton John. Însă, decizia de acordare a unui premiu Grammy pentru cel mai bun cântec al anului este ușor mai complicată.

Există trei trofee importante la Premiile Grammy. „Cea mai bună înregistrare a anului” premiază, pe de o parte, compozitorii care au scris si compus cântecul, iar „Albumul anului” și „Piesa anului” premiază interpretul și echipa de producție.

Citește și: Vânzările unei melodii vechi de 43 de ani, triplate de un clip viral publicat pe TikTok

Timp de 60 de ani, categoria „Cea mai bună înregistrare a anului” a premiat cântece care au devenit parte din istoria muzicală, dar a inclus și decizii dificile. Iată 14 momente ce merită menționate, din istoria premiilor.

Primul cântec câștigător la categoria „Cea mai bună înregistrare a anului” a fost în limba italiană

În 1959, când a fost lansată categoria, premiul i-a fost acordat lui Domenico Modugno pentru piesa „Volare”. Cântecul său fusese deja new entry la concursul Eurovision, cu un an în urmă și stătuse, timp de cinci săptamâni în topul Billboard. Lucrurile acestea i-au adus faima artistului. Ulterior, Modugno s-a implicat în politică și lucrurile au luat așa amploare astfel încât i-a fost interzisă intrarea în Chile pentru a concerta.

Premierea surprinzătoare a lui Jimmy Webb

Piesa „By the time I get to Phoenix” a lui Jimmy Webb este recunoscută ca fiind una dintre melodiile clasice ale anilor ‘60. În 1967, cântecul a fost nominalizat pentru „Cea mai bună înregistrare a anului”, însă piesa a fost detronată de o alta, tot a lui Webb, „Up, up and away”. Așadar, piesa care a dat și numele albumului de debut a făcut istorie în Grammy ca fiind una dintre cele mai romantice piese de dor.

„Little green apples” învinge The Beatles

Melodia „Little green apples”, compusă de Bobby Russel, este o adevărată capodoperă; acel tip de country song care-ți dă impresia ca intri în decor. Inițial, cântecul a fost înregistrat de cunoscutul Roger Miller, însă apoi, artiști precum Patti Page și OC Smith au făcut cover în 1968, iar versiunea lui Smith i-a adus Grammy-ul pentru „Cea mai bună înregistrare a anului”. Unii au fost de părere că altă piesă ar fi putut câștiga, însă, cert este că „Hey Jude” a celor de la The Beatles a ratat.

The Beatles au câștigat o singură dată la categoria „Cea mai bună înregistrare a anului”

Deși Lennon și McCartney reprezintă cel mai de succes parteneriat de compozitori din istoria muzicii pop, trupa a câștigat o singură dată, cu piesa „Michelle”, de pe albumul „Rubber soul”, trofeul „Cea mai bună înregistrare a anului”. Decizia a fost cu atât mai interesantă cu cât piesa nu a fost lansată ca single și nici nu ajuns în topurile americane. Totuși, a fost cea mai difuzată piesă la radio în SUA.

Jurații Grammy „au stat la adapost” prin anii ‘70

Până pe la mijlocul anilor ‘70, jurații Grammy au cam ținut muzica pop la distanță, celebrând, în schimb, mai mult genurile de tip Simon & Garfunkel sau muzica Barbrei Streisand. Abia prin 1975, stilul pop a primit ceva atenție, odată cu Bee Gees. „Jive talkin” sau „Get down tonight” de la KC & The Sunshine Band sau cu piesa „Fame” a lui David Bowie. Premiul a mers către piesa „Send in the clowns” a lui Judy Collins.

Niciun loc pentru Bond

Indiferent ce s-ar spune despre filmele cu James Bond, adevărul este că au născut un număr considerabil de cântece pop foarte bune, inclusiv „Live & let die” (Wings) sau „We have all the time in the world” (Louis Armstrong). Numai unul, însă, a obținut o nominalizare pentru „Cea mai bună înregistrare a anului”. Melodia lui Carly Simon „Nobody does it better” a fost tema filmului „The Spy who loved me” (1977). A pierdut, însă, în fața altor două piese pentru compoziții de film, „Evergreen” și „You light up my life”, ambele fiind teme pentru filmul „A star is born”. Accidental, a fost singura dată când două piese au împărțit același premiu.

Michael McDonald l-a egalat pe Jimmy Webb

Jimmy Webb nu a fost singurul multi-nominalizat la Grammy. Michael McDonald s-a aflat în aceeași situație, însă cu doi compozitori diferiți. Nominalizarile au fost pentru piesele „Minute by minute”, pentru care a colaborat cu studioul Doobie Lester Abrams, și „What a fool believes”, scrisă cu Kenny Loggins, cu care a și câștigat premiul.

Michael Jackson, succes în anii ’80, dar fără multe trofee iportante

Puțini artiști din anii ‘80, cu excepția Madonnei și a lui Prince, se puteau compara cu Michael Jackson, însă, în ciuda faptului ca domina toate topurile, piesele sale sau ale compozitorilor săi nu prea a avut succes la Premiile Grammy în ‘80, la cele două categorii importante. Excepția a facut-o „We are the world”, cântată împreună cu Lionel Richie, care a câștigat la „Cea mai bună înregistrare a anului”. În 1983, Jackson a luat premiul, la categoria „Piesa anului”, cu „Beat it”, iar trofeul pentru „Albumul anului” i-a fost adus de „Thriller”.

Bette Middler și maratonul său dublu

Dintre toate piesele din 1989 care ar putea veni în minte, precum „Like a Prayer” (Madonna), „Turn Back Time” (Cher) sau „Back to Life” (Soul II Soul), jurații au ales „Wind Beneath My Wings”, piesa lui Bette Middler. Acest premiu a fost urmat, un an mai tarziu, de un altul, pentru piesa „From a distance”. Decizii interesante, ar spune unii, ca și cum Madonna nici nu ar fi existat.

Citește și: YouTube Music permite descărcarea de playlist-uri în varianta „free”

1994, anul în care muzica s-a îmbinat cu filmul

Muzica și filmul merg mână în mână, iar premiile Grammy și Oscarurile au fost mereu pe aceeași scenă. În 1994, soundtrack-ul „The Lion King” le-a adus lui Elton John și lui Tim Rice ceva aplauze pentru „Circle of life” și „Can you feel the love”, dar victoria a mers la Bruce Springsteen pentru melodia „Streets of Philadelphia” din filmul premiat cu Oscar „Philadelphia”.

Omiteri majore

Reputația premiilor Grammy este aceea că apreciază succesul comercial. Și, totuși, realitatea este că unii dintre cei mai mari artiști ai lumii nu au fost niciodată premiați. The Rolling Stones, Madonna, David Bowie și Queen nu au fost niciodată nominalizați, iar Prince a fost nominalizat o singură dată și atunci a fost pentru versiunea proprie a melodiei „Nothing compares to you” a artistei Sinead O’Connor.

În 2000, cei de la U2 au avut o zi frumoasă

Deși în 1987 au fost nominalizați pentru „I still haven’t found what I’m looking for”, dar premiul a mers către duetul Linda Ronstadt/James Ingram și piesa „Somewhere out there”, în 2000 U2 și-a primit revanșa. Piesa „Beautiful day” le-a adus băieților premiul, iar cinci ani mai târziu au mai fost răsplatiți și pentru „Sometimes you can’t make it on your own”.

Compozitorii, o sursă a succesului

Compunerea unui cântec cere implicare, inspirație și ajutor reciproc. Piesa „That’s what I like” a lui Bruno Mars a implicat șapte compozitori, inclusiv artistul, dar acest fapt i-a adus direct premiul, în 2017.

Crește numărul de melodii din competiție

Când această categorie a fost inventată, erau în competiție doar cinci cântece. Astăzi, poate pentru ca ne-am lărgit orizonturile și preferăm cântecul și nu albumul, la ediția 2020 în competiție sunt opt cântece între care se duce bătălia pentru premiu.

Autor: Loredana Toma

Sursa: BBC