Recenzie „Arkansas”: Un thriller ambițios, dar monoton, care-și găsește amuzamentul în stereotipuri

„Arkansas”, primul lung metraj la cârma căruia stă Clark Duke, cunoscut pentru rolurile de comedie din filmele „Kick-Ass” sau „Hot Tub Time Machine”, ne oferă povestea a doi traficanți de droguri din Vestul Mijlociu al Statelor Unite ale Americii.

Filmul este etichetat „Crime, Drama, Thriller”, însă prestația actorilor și scenariul rezonează mai mult cu o comedie neagră, dar prea serioasă, care nu reușește să te țină atent până la final.

„Arkansas’’ este împărțit în cinci capitole, fiecare ne spune o poveste și încearcă cât poate de mult să le aducă împreună.

Capitolul I: Plictiseala este frumoasă

Suntem acompaniați de muzică country și de un aer relaxat, iar protagoniștii noștri discută idei triviale cu scopul de a se cunoaște mai bine. Editarea nu este cea mai plăcută, camera pendulează foarte repede de la un actor la altul, uneori fară să semnifice o acțiune sau un răspuns.

John Malkovich intră în cadru în scurt timp, interpretând un fel de „John Malkovich” cu barbă, uniformă de șerif și o tentativă de accent „mid-western”. El este personajul care le pune prima problemă lui Kyle (Liam Hemsworth) și Swin (Clark Duke). Dar imediat răsuflăm ușurați când aflăm că este acolitul lui Frog, omul pentru care lucrează Kyle și Swin.

Citește și: Topul celor mai bune filme de animație pe care le vom putea vedea în următorul an

Aflăm acum detalii despre toată operațiunea la care trebuie să participe cei doi, totodată înțelegem de ce Bright (John Malkovich) nu trebuie luat peste picior.

Prin prisma personajelor grele de cap, neîndemânatice sau incomod de urmărit, „Arkansas” are un aer care amintește de filme precum „Fargo”, „Lady Killers” sau „Burn After Reading”, însă execuția este departe de cea a fraților Coen.

După 30 de minute, în urma unor situații ușor complicate, cu o poveste de dragoste, un schimb de droguri și generozitatea scenariului care ne permite orice, începem să punem cap la cap firul narativ și ce ne pregătește mai departe „Arkansas”.

O dublă înmormântare încheie primul capitol și curiozitatea este în continuare nesatisfăcută.

Capitolul II: Frog

Cadrul începe cu un alt titlu: West Memphis 1985, pe rock psihedelic, mai exact coverul după Hank Williams Jr – „A Country Boy can Survive”, cântat de The Flaming Lips. Îl întâlnim pe personajul lui Vince Vaughn pe care nu am apucat să îl cunoaștem prea bine în primul capitol. De data asta mai tânăr și îmbrăcat cu o cămașă de rodeo, intră într-un shop despre care putem bănui că îi aparține.  Se așează la birou și îl întâmpină pe un individ suspicios care îi propune o afacere. Scena curge în continuare cu operațiunea în desfășurare, pe acordurile psihedelice ale „A Country Boy can Survive”. Acum înțelegem cine este de fapt acest personaj. Poate fară nicio supriză începem să bănuim că ar fi Frog și pentru cine a făcut asta, felicitări, așa este.

Frog pare de fapt să fi intrat în afacerea cu droguri având cele mai bune intenții. Sau poate nu e chiar așa, dar se pare că a fost de fapt forțat, omul nepotrivit la locul nepotrivit, din greșeală. Cu alte cuvinte, pare că nu a fost întru totul vina lui.

Vedem cum individul care l-a momit să lucreze cu el îl pune în fața faptului împlinit și îi aruncă în poală o geantă cu droguri, deși Frog îi atrage atenția că el nu se ocupă cu așa ceva. Scena are importanță pentru că (și după cum o să vedem mai târziu) trebuie să creăm o legătură cu el, iar fără puțină empatie ar fi imposibil.

Pare că își ia noul rol în serios, ba chiar noua viață i se potrivește mai bine.

Citește și: „Wonder Woman 1984”, în cinematografe de Crăciun, dar și pe un serviciu de streaming

Vince Vaughn este printre puținele lucruri plăcut de urmărit în „Arkansas”. De altfel rolurile sale de comedie sunt generice și nu cred că îmi vine niciunul în minte în mod deosebit când mă gândesc la cariera sa, în schimb a lăsat mereu o amprentă când a ales să interpreteze un personaj negativ sau un anti-erou.

A doua parte are cu totul altă dinamică și estetică, poate reminiscență altui gen sau poate că încearcă să se separe de prezent. O face cu succes și în tot acest timp împinge privitorul aproape de alienare și crede că urmărește două filme diferite.

Nu ar fi o problemă dacă ar introduce secvențele ca „backstory”, în schimb avem întreaga viață a lui Frog. Și nu văd eficiența unei astfel de prezentări. Misterul personajului ar fi fost mult mai eficient, în schimb suntem tratați cu 17 minute de poveste care servește doar de umplutură.

Am fi putut să înțelegem tot ce era important despre Frog în primele trei minute, din momentul în care a acceptat să intre în lumea drogurilor. Dar filmul vrea să insiste pe trăsăturile violente ale personajului, deși nu face decât să-ți țipe în ureche.

Capitolul III: Cadavrele

Atingem 55 de minute și ne întâmpină al treilea capitol.

Ne întoarcem în prezent și suntem din nou alături de Kyle și Swin. Reluăm acțiunea de mai devreme și îi urmărim cum se ocupă, maschează și cum fac față situației care le-ar putea pune în pericol nu doar afecerea, ci și viața. Toate astea însoțiți de tonul monoton dirijat de muzica country.

Înțeleg cât de mult insistă pe faptul că ne aflăm în Arkansas, însă în două ore aproape că nu mai există loc de înghesuit clișee ca să ne convingă că acțiunea se întâmplă acolo și nu în altă parte.

Muzica, limba și portul, toate sunt întinse suficient încât filmul să nu pară o parodie, însă remarci cât de mult întruchipează un stereotip. Kyle este în continuare o cochilie lipsită de personalitate, iar Swin îl urmărește îndeaproape. Singura diferență o face tentativa lui de relație amoroasă, tradusă prin nevoia scenariului de a crea un catalizator pentru debutul evenimentelor.

Până acum aștept să se materializeze ceva din timpul petrecut în mașină alături de Kyle și Swin. Se pune destul de mult accent pe scenele pe care cei doi le petrec pe drum, vorbind lucruri mărunte și cu aceeași coloană sonoră pe fundal. Astfel de scene încep să fie folosite pentru tranziție, însă devin redundante.

Kyle îi deconspiră totul prietenei lui Swin, despre care aflăm că este însărcinată, totodată ne dăm seama, ascultând personajul cum explică tot scenariul filmului, că întreagă acțiune ar fi putut fi scurtată sau reeditată. Capitolul se termină cu o altă crimă, iar de data asta sunt implicate trei personaje: Kyle, Swin și prietena lui Swin, Johnna.

Capitolul IV: Gemenii

Revenim la Frog, nu știm când, dar după culoarea părului pare că e tânăr, deci undeva prin anii ‘80, înainte că băieții noștri să se nască. Apoi titlul ne confirmă: Hot Springs 1988.

Alte două personaje importante sunt introduse: Gemenii. Și după opt minute în care ne este descifrat totul, ajungem la ultimul capitol.

Capitolul V: Benzi cu sens unic

„Arkansas” se transformă într-o poveste idilică, suprarealistă și nici măcar nu ne întrebăm cum am ajuns acolo pentru că lipsește orice element de închegare.

Personajului lui Vivica A. Fox, „Her”, își face încă o dată apariția și pentru a treia oară nu ne dăm seama de ce este necesar, iar dialogul dintre ea, Kyle și Swin nu are cursivitate, pare artificial și ai impresia că personajele au variante din care aleg răspunsul la întrebări.

Citește și: Recenzie „The Liberator”: Poveasta grăbită a lui Felix Sparks

Continuăm cu relația lui Swin și Johnna și tranziționăm într-o scenă „True Detective”, de unde nu lipsește aceeași coloană sonoră de country cu rock psihedelic. Frog ne povestește o altă întâmplare și astfel află și personajele noastre ce se întâmplă în spatele cortinei. Nu pot să nu fiu amuzat de cum se desfășoară lucrurile.

Concluzia vine după o serie de momente violente, dar tragice și avem într-un final răspunsurile la toate întrebările și deznodământul poveștii.

O poveste superficială care se amuză pe seama stereotipurilor clasei de jos din Vestul Mijlociu și care, în ciuda momentelor promițătoare, nu reușește să-și depășească condiția.